Goana după mişcare


Iluzia mişcării în fotografia lui Eadweard J. Muybridge

Din istoria fotografiei

Surprinderea mişcării în imaginea reprodusă. Aceasta a fost dorinţa artiştilor din cele mai vechi timpuri de-a lungul întregii istorii a artelor. Începând cu scenele de vânătoare pictate în peşteri şi, apoi, corpurile atletice ale statuilor din Grecia Antică, ajungând la reprezentarea gesturilor unor personaje surprinse la limita echilibrului în pictura Baroc, iar mai târziu, în secolul al XX-lea la „glorificarea vitezei”, principala preocupare a futuriştilor, artiştii au dorit să transpună în operă dinamismul vieţii prin intermediul mişcării. Dar cum să realizezi acest lucru fără a avea o succesiune de imagini?

Un experiment realizat de Eadweard J. Muybridge, pe data de 11 iunie 1878, a pus bazele apariţiei unei noi forme de comunicare vizuală, cu implicaţii nebănuite. Folosind 12 aparate de fotografiat aşezate în linie pe un hipodrom şi declanşându-le în momentul trecerii calului prin dreptul lor, imaginile obţinute au fost proiectate în succesiunea iniţială, cu o viteză mare, dând iluzia mişcării continue a animalului. Momentul a marcat naşterea cinematografiei. Urmărind evoluţia fotografiei şi a cinematografiei, este imposibil să nu remarcăm ascensiunea amândurora în conexiune cu „explozia” tehnologică ce a urmat revoluţiei industriale. Trecerea de la plăcile de sticlă impregnate cu colodiu la filmul pe suport de celuloid, la început monocrom şi ulterior color, a „democratizat” fotografia şi a adus-o la rangul de artă.

Eadweard J. Muybridge (născut Edward James Muggeridge pe 9 aprilie 1830 – d. 8 mai 1904) a fost un fotograf englez – american, cunoscut mai ales pentru dezvoltarea tehnicii fotografierii cu aparate multiple, menite a capta mișcarea și apoi a o prezenta sub formă animată, cu un aparat inventat de el însuși, zoopraxiscopul, înaintea inventării aparatelor de filmat cu bandă de celuloid.

O întâmplare poate duce la naşterea unei opre sau o poate face cunoscută. În anul 1874, pe vremea când locuia în zona San Francisco Bay Area, Muybridge a aflat că soția sa avea un amant, Harry Larkyns. În ziua de 17 octombrie 1874, Muybridge l-a vizitat pe acesta. După ce i-a spus politicos: „Bună seara, domnule. Mă numesc Muybridge și iată răspunsul la scrisoarea pe care ați trimis-o soției mele”, l-a împușcat pe Larkyns cu o pușcă. (Stanford Magazine – Mitchell Leslie (May/June 2001). „The Man Who Stopped Time”).
În final, după un proces care a durat mult timp, Muybridge a fost achitat de acuzația de omucidere. Acest episod din viața lui Muybridge constituie subiectul unei opere, „Fotograful” (The Photographer), scrisă în 1982 de Philip Glass, lucrare ce conţine extrase înregistrate în timpul procesului, respectiv din scrisorile lui Muybridge adresate soției sale.
Eadweard J. Muybridge se întoarce în Anglia, la sfârşitul ultimului deceniu din veacul al XIX-lea, construindu-şi reputaţia ca fotograf, multe dintre lucrările sale concentrându-se pe subiecte de peisaj. În timpul acestor ani operele sale au fost vândute pe principala stradă comercială din San Francisco.

Curiozitatea lui Muybridge nu s-a oprit la cai. El a reprodus tehnica de a lua imagini succesive pentru a înregistra mişcarea oamenilor.  Muybridge a folosit o serie de camere în capturarea imaginilor de animale şi de oameni, în scopul studierii modului în care se deplasau. Subiectele au fost luate din diferite medii: de la mersul pe jos la jocul de box şi săritura în apă. Între anii 1883 – 1886, Muybridge a realizat aproximativ 10.000 de imagini, comandate de Universitatea din Pennsylvania. Imaginile au fost publicate într-o colecţie numită „Animal Locomotion”.

Zoopraxiscopul, invenţia lui Eadweard Muybridge a devenit sursa de inspiraţie pentru aparatul de fotografiat imagini în mişcare, brevetat de Thomas Edison. Secvenţele fotografice ale lui Eadweard Muybridge au fost publicate în cărţi de referinţă şi au fost o sursă de inspiraţie pentru numeroşi artişti, în special autori ai muzicii şi filmului din anii ’50. Muybridge a inspirat, de asemenea, alte minţi extraordinare, precum Etienne Jules Marey care a înregistrat prima serie de imagini în mişcare folosind o singura cameră şi, apoi, William Dickson considerat inventator al mişcării moderne în fotografie.
Numeroşi artiști vizuali folosesc, şi astăzi, opera lui Muybridge ca referință permanentă.

Un exemplu în acest sens este instalaţia „Cheap Imitation” (Imitaţie ieftină), al lui David Rokeby. Prin intermediul acestei lucrări, artistul canadian îi aduce un omagiu lui Marcel Duchamp, care la rândul lui folosea frecvent în creaţia sa opere de artă existente. David Rokeby readuce în atenţie lucrarea lui Duchamp, „Nud coborând o scară” (1912) – lucrare ce surprindea mişcarea ca un ideal futurist, fiind considerată o trădare de către cubişti – , proiectând imaginea din mai multe unghiuri. Toate faţetele proiectate sunt interactive, au lumină numai atunci când cineva se deplasează prin faţa lor. Când nu există mişcare proiectul nu funcţionează. Este negru. Proiecţia nudului prinde viaţă prin intermediul mişcării, funcţionând ca o oglindă.

Anul trecut, în timpul Festivalului de Design de la Londra, Mike Kann of Studio801 a realizat o lucrare intitulatăMuybridge Chair”. Designul scaunului, expus la London Design Festival at Designersblock 2010, are picioarele construite pentru a sugera mişcarea de galop, mişcare inspirată de creaţia lui Eadweard J. Muybridge la sfârşitul veacului al XIX-lea. (Grigore Roibu)
Citiţi – Din istoria fotografiei: Metafora portretelor lui Yousuf Karsh; De la dagherotip, la Photoshop!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s