Un secol şi jumătate de amintiri
Arhitectul Victor Horta ar fi împlinit, în 2011, 150 de ani. Bruxelles, oraşul care l-a transformat pe violonistul aspirant din Gand în arhitectul precursor al Art Nouveau-ului, îi omiază geniul cu un calendar plin de evenimente. În cele patru săptămâni din octombrie, cu prilejul celei de a şasea „Bienale Art Nouveau”, pot fi vizitate 60 de palate istorice, în mod normal închise publicului, de la reşedinţe private la şcoli, clădiri industriale şi instituţionale în stilul Art Nouveau şi Art Deco. O ocazie unică de a cunoaşte interioarele şi decorurile originale, istoria trecută şi prezentă, stilurile şi particularităţile acestor capodopere. Asociaţia „Voir et Dire Bruxelles” propune un program de tururi tematice în diferite cartiere ale oraşului, dintre cele mai frumoase, ca Saint-Gilles, Schaerbeek, Uccle şi Forest, pentru a putea aprecia cel mai bine opera lui Horta.
Naşterea unui stil
Centrul belgian al benzii desenate
Baronul Victori Horta (6 ianuarie 1861 – 9 septembrie 1947) s-a născut la Gand. Tatăl său, un marochiner meticulos, i-a transmis dragostea pentru lucrul bine făcut şi pentru muzică. Tânărul rebel, dat afară din mai multe şcoli, este pasionat în schimb de tot ce este nou şi depăşeşte moda curentă.
Visa să devină violonist, dar ajutându-şi unchiul pe un şantier de construcţii descoperă bucuria de a construi. Părinţii îl trimit la Paris, la un arhitect decorator de interioare. Iar tânărul se cufundă în atmosfera efervescentă a oraşului. Descoperă pictorii importanţi, relaţiile dintre artele plastice şi arta de a construi şi doreşte să înlăture regulile clasice în arhitectură aşa cum făcea Van Gogh în pictură. Descoperă, în acelaşi timp, posibilităţile noilor materiale ce erau din ce în ce mai des folosite de unii decoratori, printre care sticla şi oţelul.
Întors la Bruxelles, la moartea tatălui său, se înscrie la Academia de Arte Frumoase pe care o termină cu medalia de aur, câştigând, în acelaşi timp, prietenia profesorului său Alphonse Balat, arhitect al regelui, care îl ia ca asistent. Împreună proiectează „Serele Regale” de la Laeken, unde elementele pe care le aprecia cel mai mult în arhitectură, jocul de lumini, sticla şi oţelul domină.
Holul central al reşedinţei Van Eetvelde
Începe o activitate independentă, construind în 1885 trei case. Dar, dorinţa lui este realizarea unor edificii speciale. Îşi rafinează arta, descoperă treptat curbele şi contracurbele, care măresc impesia de spaţiu şi suportă mai bine construcţiile, refuză linia dreaptă verticală. Comenzile încep să curgă pentru cel care, între timp, devenise profesor universitar şi membru al lojii francmasonice „Les Amis philantropiques”. În 1982, creează „Casa Autrique”, operă de tranziţie, şi apoi „Hôtel Tassel”, considerat primul edificiu Art Nouveau din lume. Să locuieşti într-un clădire construită de Horta devine un semn deschidere la nou şi de bogăţie, conferă un statut. Toate revistele de specialitate din Europa vorbesc despre el. Îi are ca rivali, după 1900, pe Henry van de Velde şi Paul Hankar, un vechi prieten, alţi doi maeştri care au dus la reînnoirea arhitecturii belgiene.
Hotel Tasel
Între 1916 şi 1918, Horta va locui în America unde descoperă noi materiale de construcţie şi se îndepărtează de Art Nouveau, începând să construiască clădiri mai geometrice. De altfel, odată cu Primul Război Mondial, moda Art Nouveau începe să dispară, îndreptându-se către urmaşa ei, Art Deco.
Director al secţiei de arhitectură de la Institutul Superior de Arte Frumoase din Anvers, între 1920 şi 1927, înnobilat baron în 1932 de regele Albert I, Hort va trăi până în 1947, dezamăgit în ultima parte a vieţii, arzându-şi planurile. Construise, de-a lungul carierei, o seamă de clădiri devenite emblematice, printre care „Le pavillon des Passions humaines” (1899), din Parc du Cinquantenaire, adăpostind un basorelief de Jef Lambeaux, „Hôtel van Eetvelde”, inclus, ca şi „Hôtel Solvay” şi casa sa personală, devenită astăzi „Muzeul Victor Horta”, în Patrimoniul UNESCO, casa sculptorului Braecke, casa şi atelierul lui Fernand Dubois, „À l’innovation”, un mare magazin distrus de un incendiu în 1967, „Marele Bazar Anspach”, „Hôtel Frison”, „Hôtel Max Hallet”, vechile magazine „Waucquez”, în care se află astăzi „Centrul Benzii Desenate”, magazinele fraţilor Wolfers, Spitalul Brugmann, Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles, Gara Centrală, ce avea să fie terminată, după moartea lui, de Maxime Brunfaut.
O lume dispărută
Hotel Max Hallet, capodoperă aproape necunoscută a lui Victor Horta
Salvată de la demolare şi restituită oraşului, faţada Art Nouveau a „Hotelului Aubecq” a fost, la începutul acestei luni, protagonistă a două importante expoziţii. Prima a constat într-o reproducere a faţadei originare în timpul diferitelor faze ale construcţiei, în timp ce Muzeul Regal de Artă al Belgiei a găzduit 20 de piese de anticariat provenite din colecţii de epocă. Până la 31 decembrie poate fi văzută expoziţia „Victor Horta, o lume dispărută”, dedicată actualităţii geniului său artistic, la Casa „Autrique”, primul edificiu proiectat de Victor Horta, care, după ce a fost restaurat minuţios, acum este deschisă publicului, ca o etapă importantă în itinerariile propuse pentru a-l aminti pe arhitectul belgian.
Hotel Solvay
Nici cinefilii nu sunt deziluzionaţi. Cinemateca propune în fiecare duminică din octombrie o proiecţie bilingvă dedicată vieţii şi operei lui Horta. În afara de „Casa Autrique”, Bruxelles deschide porţile multor palate de epocă, ca „Bozar” sau „Centrul Artelor Frumoase”. Este un mare edificiu inaugurat în 1928, ce reprezintă centrul cultural imaginat de Horta: în afara expoziţiilor, spectacolelor şi conferinţelor, acolo se află şi „Teatrul Mic”, şi sala de concert „Henry Le Boeuf”, aflată între cele mai bune cinci din lume pentru acustica sa. Vizitele sunt organizate pentru a ajuta la descoperirea unor părţi ale palatului inaccesibile publicului. Printre palatele deschise acum nu trebuie ratat „Muzeul Horta”, casă-studio a arhitectului, „Centrul Belgian al Benzii Desenate” şi „Hotel Solvay”, adevărat simbol al eleganţei acelei epoci. Pentru palat, Horta a folosit materiale preţioase, ca marmura, onixul, bronzul, esenţe de lemn tropical. Cei mai curioşi vor vizita desigur şi alte tezaure semnate de arhitect. Printre ele, Spitalul Brugmann, înverzitul Spital Universitar din Bruxelles, „Hotel van Eetvelde”, proiectat pentru a conţine garajul şi biroul lui van Eetvelde, secretarul general al Congo-ului, una dintre primele construcţii în care apar inserţii de oţel, sau „Pavilionul Pasiunilor Umane”, operă de tinereţe care marchează totuşi o clară evoluţie a stilului. Primul exemplu de Art Nouveau, totuşi, este considerat „Hotel Tassel”, o casă împărţită în trei părţi, compusă din două edificii de zidărie şi piatră, unite unul cu celălalt printr-o structură de sticlă şi oţel, deschisă şi ea publicului. Pentru a încheia, „Hotel Hallet”, obligatoriu pentru iubitorii genului, care combină forţa, luminozitatea şi raţionalitatea, ideal astăzi pentru a organiza sărbătoriri şi cine exclusiviste.
Legătura între Bruxelles şi Horta este atât de puternică încât este suficient un frivol arabesc pe o faţadă pentru a recunoaşte mâna geniului. E cazul, spre exemplu, al renovatei „Galleria Horta”, pasajul care leagă Gara Centrală, proiectată şi ea de arhitect, cu Hotel Meridien sau cu Hotel Frison, ale cărui splendide săli găzduiesc astăzi magazinul creatoarei Anna Heylen.
A fost odată designul
Hotel van Eetvelde
Când moda Art Nouveau-ului a trecut, multe construcţii ale lui Horta au fost distruse, printre care, „Hôtel Aubecq”. Una dintre faţadele acestuia a fost demontată în 1949 şi montată succesiv în mai multe locuri, printre care şi o cazarmă din Naumurs, graţie arhitectului Jean Delhaye, unul dintre foştii săi elevi. Se adaugă listei „Muzeul de Artă” din Tournai, magazinul „Grand Bazar” din Frankfurt, demolat astăzi…
„Fiecare epoci arta sa, artei întreaga libertate”, stă scris pe frontonul Pavilionului Secession, construit în 1898, la Viena, de J .M. Olbrich, sintetizând principiile Art Nouveau-ului: renunaţrea la imitarea stilurilor vechi, dezvoltarea unei arhitecturi care să corespundă sensibilităţii şi modului de viaţă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor, un limbaj original, transformarea locuinţei particulare într-un cadru estetic pentru noua burghezie.
Estetica Art Nouveau, numită în multe feluri după ţara în care se dezvoltă, vizează în egală măăsură construcţia propriu zisă şi decorul interior. Curbele elansate, elementele decorative inspirate din natură, graţia, obţinute cu noile materiale de construcţie. A fost nevoie de distrugerea reşedinţei „Aubecq”, în 1950, şi a „Casei Poporului” din Bruxelles, în 1965, spre indignarea arhitecţilor din întreaga lume, pentru ca acest stil şi construcţiile lui Horta să fie reevaluate.
Pavilionul Belgiei la Expoziţia de Arte Decorative
Victor Horta a dorit să elibereze arhitectura de moştenirea neoclasică şi neogotică. În fiecare dintre construcţiile sale s-a jucat cu liniile drepte şi curbe, obţinând un aspect atrăgător, personalitatea edificiului, dinamism, o diversitate expresivă, făcută din nuanţe şi subtilitate. Fiecare element era conceput în funcţie de celelalte pentru a obţine un tot perfect unitar, începând cu construcţia propriu zisă, continuând cu sculpturile, frescele, picturile, mobilierul, feroneria, covoarele, lămpile, sistemul de încălzire. Şi nimic nu trebuia să se repete de la o clădire la alta.
Scara interioară şi decoraţiile de la Hotel Tasel
Grija lui pentru detaliu îl făcea nu numai să deseneze, dar şi să modeleze în ghips numeroasele detalii înainte ca artizanii să le transpună în marmură, bronz, piatră, aramă sau lemn.
Pentru Horta exista o mzică a arhitecturii, formată din armonia formelor, materialelor şi culorilor.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro
artavizuala21 