My Afganistan

Fotoexpoziţie Florin Ghioca

După ce din 2007 a relatat din teatrele de operaţiuni militare, jurnalistul Florin Ghioca marchează într-un mod inedit cei 10 de ani de când trupele americane au atacat talibanii din Afganistan.

Fix pe 7 octombrie, când a debutat „Enduring Freedom”, Florin Ghioca a inaugurat la Cluj expoziţia de fotografie „My Afganistan”. Cele aproape 40 de fotografii, dar şi înregistrări video, din timpul expediţiilor sale în Afganistan vor putea fi văzute de clujeni până pe 19 octombrie.

Fotografiile expuse sunt scoase la vânzare, iar fondurile strânse vor fi donate jurnalistei Andreea Popescu, în vârstă de 25 de ani, diagnosticată recent cu cancer osos şi care va fi operată pe 3 octombrie.

„Cu siguranţă şi după operaţie va avea nevoie de bani. Mizăm pe faptul că dacă se vor aduna mai puţini bani de la mai mulţi oameni vom strânge mai mult. Sperăm să-i fim de folos”, a spus Florin Ghioca. Preţul de pornire al unei fotografii este de 200 de lei.

Expoziţia „My Afganistan”, care a putut fi văzută şi în Bucureşti în perioada 11 – 18 septembrie 2011, va fi găzduită la Cluj de Centrul de Cultură Urbană „Bastionul Croitorilor”, evenimentul fiind realizat în colaborare cu Asociaţia „Little People”. După evenimentul de la Cluj, „My Afganistan” nu va mai ajunge şi în alte oraşe din ţară, Florin Ghioca pregătindu-se să expună fotografiile în Madrid, Londra, Abu Dhabi şi SUA. De altfel, Florin Ghioca, care a desfăşurat până acum cinci expediţii în Afganistan, se pregăteşte de o nouă provocare fotografică: Nigeria.

Afganistan, februarie 2011. Foto: Florin Ghioca – Războiul prin ochii unei fetițe de trei ani
(SURSA: pagina de media.ro)

Florin Ghioca este jurnalist de 13 ani şi a publicat fotografii în majoritatea ziarelor şi revistelor din ţară, dar şi în câteva publicaţii din străinătate (SUA, Grecia, Finlanda, Franţa, Marea Britanie, Afganistan). Este autorul expoziţiei foto „Copiii Războiului” – Afganistan, care a fost vernisată până acum la Bucureşti (Casa ONU), Cluj Napoca, Suceava, Constanţa. (Marinela Raţă)
SURSA: romanialiberă.ro

Ceramica Iro-Nabeshima

Comori naţionale vii ale Japoniei

Ceramica Nabeshima, cu a ei cromatică plină de prospeţime, este o încântare pentru ochi. Culorile ne aduc în minte verdele crud al frunzelor sau lumina lichidă aflată în apa proaspată de izvor. Oricum ar fi modelate, liniile frumoase şi culorile limpezi ale pieselor de ceramică par să vibreze delicat. Liniile din primul start de glazură aplicat, trasează modele deosebite pe un fundal de culoare albă care este doar o nuanţă de albastru mai deschis. Desenul este perfect echilibrat cu cel de-al doilea strat de glazură colorată în verde crud, roşu sau galben. Fiecare element al fiecarei piese în parte este plasat într-o anumită ordine.

Istoria producerii ceramicii Iro-Nabeshima începe din secolul al XVII-lea, pe vremea când porţelanul colorat se producea la cuptoarele aflate pe domeniul Nabeshima, în zilele noastre Prefectura Saga, din insula Kyushu. Aceste cuptoare erau ceva mai mult decât simple facilităţi pentru amuzamentul lordului feudal sau daimyo. Piesele produse la atelierele Nabeshima nu erau disponibile la vânzare. Ele erau folosite ca servicii de masă pentru însăşi familia respectivă sau constituiau cadouri pentru shogun sau un alt stăpânitor. Cu alte cuvinte, aceste piese delicate din ceramică erau pentru uzul şi deliciul unui număr foarte restrâns şi select de oameni.

Piesele de Ceramica Iro-Nabeshima erau executate din materiale atent selectate folosind tehnici avansate. Trebuie notat că procesul de producţie era împărţit într-o serie întreagă de paşi, de asemenea era respectat un control al calităţii foarte riguros. Membri ai Clanului Nabeshima supravegheau îndeaproape atelierele şi cuptoarele, investind sume mari în aceste facilităţi. De fapt, pentru a împiedica scurgerile de informaţii, lorzii feudali le dictau oamenilor până şi modul de viaţă. Acestui trecut i se datorează gradul de tehnică rafinată şi eleganţa graţioasă a pieselor de ceramică din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.
Cuptoarele de pe domeniul feudal au fost închise în anul 1871, atunci când puterea feudală a fost abolită şi înlocuită cu sistemul administrativ actual. Totuşi, arta şi tehnica producerii ceramicii s-a menţinut şi continua şi astăzi.

Foto: Cuptorul este supravegheat până la o temperatură de 1330 grade Celsius. Primul strat de glazură este aplicat pe forma brută a piesei, după care ea intră din nou în cuptor pentru o nouă ardere. Stratul al doilea se aplică înainte de ultima ardere a piesei de ceramică.

Asociaţia Imaemon pentru Conservarea Tehnicilor Iro-Nabeshima a fost desemnată ca fiind grupul oficial deţinător al unei valori culturale intangibile Iro-Nabeshima. Activităţile grupului sunt centrate în principal în jurul familiei Imaizumi. Aceasta familie s-a ocupat încă de atunci cu execuţia pieselor de ceramică Iro-Nabeshima iar membrii familiei s-au specializat în aplicarea celui de-al doilea strat de glazură, care se facea în Arita (în prezent prefectura din Saga).

În perioada de maximă înflorire a producţiei de ceramică Iro Nabeshima, nu mai puţin de 16 clanuri erau specializate în aplicarea celui de-al doilea strat de glazură, totuşi numai familia Imaizumi a continuat aceasta tradiţie până în prezent. Pe vremea când cuptoarele aparţineau şi erau conduse de lorzii feudali din familia Nabeshima, familia Imaizumi se ocupa numai cu aplicarea celui de-al doilea strat de glazură din procesul de producţie. Odată cu îndepărtarea protecţiei şi restricţiilor feudale de la începutul perioadei Meiji – o perioadă de maximă înflorire a societăţii – producerea de ceramică Iro-Nabeshima s-a transformat în industrie privată. Clanul Imaizumi nu mai este specializat doar în aplicarea ultimului strat de glazură ci, în prezent, se ocupă cu toate etapele procesului de producţie, de la prepararea argilei şi modelare până la primul şi al doilea strat de aplicare a glazurii.

Sunt şase criterii distincte de întrunit pentru ca o piesă de ceramică să fie recunoscută ca o lucrare Iro-Nabeshima şi să capete statutul de valoare culturală intangibilă importanată. Aceste criterii stipulează ca prepararea formei din argilă, precum şi glazurarea trebuie executate conform metodelor tradiţionale. De asemenea, fiecare piesă trebuie modelată după metodele tradiţionale, inclusiv aplicarea glazurii şi coacerea. Mai mult, criteriile cer ca fiecare piesă să se conformeze standardelor tradiţionale de stil şi eleganţă.

Astfel, sub toate aspectele, nivelul deosebit de sofisticat al desenului şi tehnica de vârf obţinută în perioada de proprietate feudală trebuie menţinut. Cu tehnica sa perfectă şi stilul său unic, ceramica Iro-Nabeshima este considerată unul dintre exemplele cele mai grăitoare de artă ceramică japonează.
În zilele noastre, calitatea de membru al Asociaţiei Imaemon pentru Conservarea Tehnicilor Iro-Nabeshima este atribuită şefului familiei şi director de producţie, Imaizumi Imaemon al XIV-lea (deţinătorul numelui Imaemon, care este lăsat moştenire din generaţie în generaţie) şi altor maeştri ai tehnicilor Iro-Nabeshina.

Procesul de producţie Iro-Nabeshina se compune din aproximativ 15 paşi. Membri asociaţiei sunt experţi în modelaj, formare, mizunugui (un proces de netezire cu apă), coacere, glazurare, desenarea schiţelor pentru aplicarea primului strat de glazură, aplicarea lui, desenarea de schiţe pentru aplicarea celui de-al doilea strat, apoi aplicarea sa. În afară de conducerea procesului de producţie, Imaemon al XIV-lea se ocupă şi de realizarea schiţelor necesare, de selecţie, ca şi de prepararea pigmenţilor pentru stratul superior de glazură conform reţetelor vechi de famile.

Pentru prepararea argilei este folosit caolinul extras din Amakusa, de pe coasta vestică a insulei Kyushu. Artistul modelează apoi corpul viitoarei piese. Următorul pas este gosu sau aplicarea glazurii de albastru cobalt, pe care se pictează modelul. Un email pe bază de lemn este folosit pentru a îmbraca forma astfel obţinută cu un strat translucid, albicios. Piesa este apoi introdusă în cuptor la temperatură mare pentru a forma acel porţelan albastru cu alb, numit sometsuke. Următorul pas implică aplicarea tuşelor celui de-al 2-lea strat de glazură, în principal folosind pigmenţi de roşu, galben şi verde.

Foto: Una dintre caracteristicile ceramicii Iro-nabeshima este importanţa acordată aplicării cu mare atenţie a primului strat de glazură.

Secretul păstrat cu străşnicie al preparării pigmenţilor a fost transmis din generaţie în generaţie. Fiecare Imaemon a împărtăşit aceasta metodă specială numai succesorului său imediat, următorului Imaemon. Ceea ce se cunoaşte este că, în general, se foloseşte oxid de fier pentru pigmentul roşu, oxid de cupru pentru pigmentul verde, iar pentru pigmentul galben se foloseşte, de asemenea, tot un oxid de fier. Pigmenţii sunt ţinuţi continuu într-un strat de mortar pentru o perioadă de 10 până la 20 de zile. Pasul final constă în arderea pigmenţilor aplicaţi pe ultimul strat de glazură într-un cuptor special la o temperatura joasă.

Pentru păstrarea vie a tradiţiei Iro-Nabeshima, piesele executate în prezent îşi menţin eleganţa specifică stilului. Desenele păstrează moştenirea artistică a stilului decorativ Iro-Nabeshima care a fost dezvoltat în timpul perioadei Edo. Astăzi, artiştii aplică aranjamente picturale cu motive vegetale sau modele elaborate ale textilelor sarasa, care aparţineau domeniului. Cu toate acestea munca lor nu este numai o imitare a desenelor din trecut. În prezent ceramica Iro-Nabeshima este o împletire a formelor tradiţionale cu spiritul creator al artiştilor. Rezultatul fericit al acestei combinaţii este o masă superb aranjată din zilele noastre cu luxul specific al veacurilor trecute.
Text: Naoto Sako, specialist, Agenţia pentru Relaţii Culturale Japoneze
Traducere şi adaptare de Corina Maftei.
SURSA: AlterMedia.ro
Citiţi pe aceeaşi temă: Articolele de olărit Hagi; Ceramica Bizen