De la Somnul lui Lenin la Facebook


Faptul de a dormi presupune ideea unei posibile treziri. Proiectul vizual al artistului Mihai Zgondoiu, Somnul lui Lenin, se referă nu la personajul istoric, ci la statuia care a străjuit timp de cîteva decenii Casa Scînteii, actuala Casă a Presei Libere. Zgondoiu este al nouălea artist, cronologic vorbind, dintr-o serie de zece, care participă la proiectul Ioanei Ciocan, „Soclul lui Lenin”. Soclul, rămas fără statuie, joacă rolul constantei dintr-o ecuaţie în care variabila este lucrarea de artă. Cele zece intervenţii succesive îşi vor găsi locul la finalul proiectului într-un catalog pe care îl putem semnala deja ca pe o reuşită.

Tipul acesta de manifestare artistică este, dacă nu consacrat, cel puţin verificat în diverse formule şi variante: în Londra există, de exemplu, un soclu pe care se rotesc lucrări bianual. Ideea proiectului ţine de discursul postmodernist (sau, dacă cititorul doreşte, post-post) specific perioadei pe care o traversăm.
Mihai Zgondoiu a atacat subiectul în mod consecvent. În ultimii ani, deopotrivă ai stabilirii traseului artistic şi ai studiilor de doctorat, s-a implicat puternic în socio-politic, exclusiv prin acte artistice. Înainte de Somnul lui Lenin, există cel puţin două momente care au pregătit şi anunţat realizarea din 2011.

 

Ideea de a lucra cu Lenin a apărut în 2009, în timpul unei rezidenţe de la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia. Atunci artistul a întreprins o intervenţie pe statuile lui Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) şi Petru Groza, depozitate alături, într-un cotlon al parcului: a colorat faţa lui Lenin şi mîna statuii lui Petru Groza în roz, accentuînd sprîncenele cu negru. Această intervenţie s-a intitulat Păpuşi Sovietice. Artistul ne-a spus că nu este nici simpatizant, nici adversar al epocii trecute; l-a deranjat doar faptul că ne ascundem istoria şi trecutul în spatele unor garduri. „Aceste două statui, fără a fi opere de artă, reprezintă ceva, au fost făcute de nişte artişti, fiind ulterior abandonate.
Din momentul coborîrii de pe soclu, statuile au trecut prin mai multe mîini şi locuri, pe la Fondul Plastic, apoi la Mogoşoaia, iar acum (în 2011) se găsesc într-un depozit, în ideea înfiinţării unui muzeu al comunismului într-un viitor indefinit (Budapesta are un astfel de muzeu, de exemplu). Pentru cei care nu au prins „perioada roşie”, un spaţiu muzeal dedicat comunismului ar fi cel puţin interesant.

Mihai Zgondoiu, care a făcut parte din ultima generaţie de pionieri, jurînd pe drapel în vară, pentru ca în iarnă să cadă comunismul, a dorit să puncteze trecerea celor 20 de ani de la acest eveniment. În 2009, an al Păpuşilor Sovietice, a realizat şi un performance intitulat Zborul 20, desfăşurat pe 22 decembrie 2009 la Timişoara. Proiectul mai larg, intitulat „Manifest 20.rEvoluţie”, a presupus selectarea a 20 de poeme ale unor poeţi şi scriitori care au participat la evenimentele revoluţionare, ataşarea a tot atîtor desene şi tipărirea lor faţă/verso pe flyere. 50.000 de exemplare au fost aruncate din elicopter între Opera Română şi Catedrala din Timişoara.
Artistul se ocupă în mod special de omul care nu trece niciodată pragul unei galerii de artă, de aceea numeroase proiecte dintre cele pe care pe propune sînt desfăşurate în stradă. Comunicarea este un factor de bază în activitatea sa de grafician, cu atît mai mult cu cît lucrează şi în publicitate.

Despre actualul proiect, Mihai Zgondoiu ne destăinuie următoarele: „Înainte de orice altceva, Casa Scînteii este o replică arhitecturală sovietică. Eu nu am făcut altceva decît să plasez o replică în faţa unei replici. Am fotografiat statuia lui Lenin în poziţie orizontală la Mogoşoaia, apoi am realizat printul pe un banner de circa 7×3 metri, la o claritate foarte bună, l-am colat pe o placă şi l-am plasat în faţa soclului pe care stătuse originalul, pentru a crea falsa impresie că statuia ar urma să-şi reia vechiul loc. M-a interesat foarte mult reacţia oamenilor.
Sincer, mă aşteptam la reacţii adverse (zgîrieturi, spray-uri). În cadrul proiectului „Păpuşi Sovietice”, reacţiile au venit instantaneu, statuile fiind vopsite în negru în mai puţin de 24 ore. Nu m-a interesat ce reprezintă Lenin pentru comunism, ci reacţia unei societăţi post-comuniste la un astfel de simbol, m-a interesat ce putere mai are acest icon construit în manieră Pop-Art în societatea de astăzi. Am monitorizat instalaţia propusă de mine şi am constatat că oamenii se pozau cu imaginea lui Lenin cam din zece în zece minute. De la cinci metri distanţă nu se mai distingea dacă este vorba despre o imagine bidimensională sau despre statuia tridimensională.
Proiectul acesta a fost gîndit pentru spaţiul românesc. M-a interesat somnul statuii, nu cel al omului care a fost Lenin. Este şi o ironie la adresa celor care ar trebui să gestioneze patrimoniul naţional. Din acest punct de vedere, replica în bronz a lui Lenin doarme de doar 21 de ani. Aşadar, toate speculaţiile trebuie plasate în jurul statuii, nu al personajului istoric. Nu am ocolit nici partea de glumă, de ironie. Nu vreau să comentez valoarea artistică a lucrării, deoarece aceasta a fost comandată din raţiuni propagandistice, avînd astăzi mai mult o dimensiune antropologică”.

În prezent Mihai Zgondoiu lucrează la (alte) două proiecte paralele. Primul dintre ele s-a născut dintr-o întîmplare nefericită, aceea de a fi suferit o fractură. Timp de două luni, mîna dreaptă, cea cu care lucrează, i-a fost imobilizată. Totuşi, nu mîna este cel mai important atribut al artistului, ci conceptul. Gipsul purtat a fost deposedat de funcţia terapeutică şi transformat prin şlefuire în obiect de artă. Un preview de trei fotografii a fost expus deja în luna septembrie la Victoria Art Center. Expoziţia în lucru poartă numele Mîna de aur a artistului.
Cel de-al doilea proiect este unul extrem de social, Facebook, mon amour. „Numeroşi oameni de pe întreaga planetă – ne spune artistul – sînt fascinaţi de Facebook, platformă pe care îşi petrec importante părţi din viaţă. Toate comunităţile virtuale au plusuri şi minusuri. Multă lume uită că o unealtă trebuie să fie mijloc, nu scop şi îşi aşază altfel priorităţile în viaţă. Am realizat un sticker în care, sub caseta fără poză a utilizatorului, am scris God. Problema adusă în discuţie este cum ar reacţiona omul dacă într-o zi ar primi cerere de prietenie prin Facebook de la divinitate. O mare întrebare pentru tinerii de astăzi. Proiectul mai conţine, în afară de acest sticker, postere şi o serie de bancnote. Cel mai vînat lucru pe Facebook este like-ul. Cu cît mai multe, cu atît stai mai mult pe wall şi te vede toată lumea. Acesta este o monedă de schimb.”

Între Lenin şi Facebook, Mihai Zgondoiu rămîne acelaşi artist conceptual implicat în social, a cărui „mînă de aur”, pusă în slujba artei, va contraria, uneori va irita, dar întotdeauna va naşte întrebări, într-un climat al dialogului şi al creativităţii. (Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural
Foto: Cosmin Năsui, SURSA: modernism.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s