mânia.Ro


Pamfletul unui cabaret politic

Singura stare de libertate care ni se mai permite azi, e cea politică; or, paroxismul unei libertăţi politizate e tocmai sclavia.

Prin inversarea aparent banală a literelor ce compun numele statului-mamă, România, devenită, astfel, „mânia.Ro”, se lasă o puternică amprentă asupra conştiinței naţionale, iar asta nu face decât să contureze şi să evidențieze o denunțare, redată printr-un adevăr general valabil – starea de spirit actuală și aspirația la schimbare; o revoluție prin evoluție.

Da, instigăm!

Pornind de la ideea că un spectacol nu ar trebui să-i cauzeze spectatorului o identificare emoțională cu personajele, ci, mai degrabă, să provoace o reflectare rațională asupra sinelui și o viziune critică asupra actului scenic, am pus la punct un proiect de „scuturare a României”, menit să provoace o revoltă împotriva batjocurii la care suntem supuşi, şi pe care, din păcate, o acceptăm. O facem prin spectacol, având, totuşi, în vedere faptul că experiența emoției printr-un catharsis climatic ar putea lăsa publicul satisfăcut. Nu ne dorim asta. În schimb, ne dorim ca publicul să adopte o perspectivă critică, spre o identificare a exploatării și nedreptății sociale, și pornind de la teatru, să fie instigat să producă o schimbare în lumea exterioară. Realitatea spectatorului, ca şi cea a spectacolului, este, deasemenea, construită şi, prin urmare, modificabilă.

Apelând la unul din cele mai importante principii a lui Brecht, ceea ce el numea Verfremdungseffekt – efectul de distanțare – , încurajăm spectatorul să mediteze, printr-un detașament critic, asupra dilemelor morale ce îi sunt prezentate, cu accent pe rațiune și obiectivitate, și nu pe emoție.
În ordine ca publicul să fie critic și intelectual implicat în spectacol distanțarea este necesară, iar publicul detașat. În această idee, spectacolul mânia.Ro nu e unul „culinar”, ci un apel la rațiune.

Prin adresarea directă a actorului spre public, precum şi prin muzica live (clape, chitară şi trompetă) integrată în spectacol, vrem să amintim publicului că suntem aici cu toţii, încă vii, şi că ne zbatem în direcţia greşită, că ne autodistrugem, dacă nu ne adunăm să producem o schimbare împreună. Trecând de la subiecte strâns legate de communism, politică sau dragoste, nu facem decât să subliniem 66 de ani de conştiinţă naţională, de suferinţă, de minciună, de dorinţă de schimbare, niciodată concretizată în nimic.
Tindem, aşadar, să explorăm forma teatrală ca un forum pentru idei politice și crearea unei estetici critice, o revitalizare pentru un nou uz social – un teatru ca experiment colectiv, radical diferit față de teatrul ca expresie sau experiență, un teatru epic, politic, o confruntare – un teatru-documentar.

Omul portretizat pe scenă e la fel de semnificativ precum o funcție socială. În acest context, centrală e, nu relația cu el însuși, nici relația lui cu Dumnezeu, ci relația lui cu societatea. Atunci când apare, statutul lui social apare împreună cu el. Conflictele lui morale, spirituale și sexuale sunt conflicte cu societatea. (Alina Frâncu)
mânia.Ro

După texte de Mihnea Blidariu
Scenariul: Alina Frâncu
Regia: Simina Zan
Cu: Paul Socol
Muzica live: Mihnea Blidariu, Andrei Puiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s