Interviu preluat de pe ArtClue – Eastern Europe art magazine
Kunsthaus Graz nu este un muzeu, este o capsulă a timpului care aduce printre noi un spaţiu al viitorului. Nu întâmplător, acest proiect arhitectural semnat de Peter Cook şi Colin Fournier se numeste „Spacelab”.
Kunsthaus Graz îţi oferă o experienţă spaţială inedită în orice direcţie ai alege să-i treci pragul: înăuntru sau în afară. La exterior te întâmpină o structură biomorfică neconvenţională, „sculptată” în sticlă şi lumina, care în timpul nopţii funcţionează ca un imens ecran urban destinat proiecţiilor video sau altor manifestări artistice. În interior, spaţiul expoziţional cu forme curbe, în intregime deschis, face ca la fiecare expoziţie să se creeze o nouă arhitectură, adaptată la tema sau opera artistică prezentată.
Despre proiectele şi ideile care animă acest muzeu asigurând în permanenţă un dialog special cu spaţiul său dominant şi inovativ, despre funcţia curatorului în arta contemporană şi despre multe alte secrete „de culise” a avut amabilitatea să ne vorbească în următorul interviu doamna Katia Schurl, asistent curator la Kunsthaus Graz, Austria.
„Calitatea unui curator este dată de capacitatea lui de a implementa
cele mai nebuneşti idei ale artistului”
– Ce rol joacă un curator în organizarea unei expoziţii?
– Mai întâi de toate, curatorul este acela care elaborează ideea unei expoziţii, apoi începe să caute artişti în funcţie de tematica aleasă şi formulează un concept clar. În cazul unei expoziţii individuale, artistul prezentat este profund
implicat în procesul expoziţional. Cea mai frumoasă şi mai interesantă parte în meseria curatorului este dezvoltarea proiectului, iar cea mai dificilă parte este cea de implementare. Trebuie negociate bugete, definite condiţiile expoziţionale şi multe alte lucruri care ţin de organizare. Curatorul funcţionează aşadar ca o interfaţă între artist şi instituţie, o interfaţă care este necesară pentru ca expoziţia să devină realitate.
– În opinia dvs., care sunt elementele ce stau la baza opţiunilor unui curator: anumite concepte teoretice bine definite, o anumită reprezentare despre gustul publicului sau un anumit trend?
– Cred că trebuie să fie câte puţin din toate: expoziţiile sunt (cel puţin în cazul nostru) realizate din bani publici pentru un public relativ restrâns şi, prin urmare, trebuie să trezească interesul unei categorii mari de vizitatori. Cu toate
acestea, un program expoziţional nu trebuie doar să placă şi să atragă maximum de vizitatori pentru că, în acest caz, platforma nu va mai oferi nici o surpriză publicului. Un muzeu cum e Kunsthaus Graz (care prezintă în special arta contemporană) trebuie înţeles şi ca o platformă pentru noi lucrări care merită descoperite, indiferent dacă e vorba de artişti cunoscuţi sau nu. Este necesară existenţa unui concept fundamentat, fie că priveşte întregul program expoziţional, fie doar un aspect. Numai ideile mature pot fi argumentate şi pot fi receptate corespunzator de către public.
– Curatoriatul este adesea descris ca o profesie interdisciplinară. Cum percepeţi dvs. modelul curatorial?
– Referitor la acest lucru, un coleg de-al meu spunea: „calitatea unui curator este dată de capacitatea lui de a implementa cele mai nebuneşti idei ale artistului.” În acest sens, un curator trebuie să aibe nu numai competenţe
legate de conţinut, ci şi competenţe organizatorice. Nu este însă cazul pentru orice profesie similară?
– Cum aţi descrie relaţia dintre artist şi curator? Este o relaţie de colaborare sau curatorul este acela care are întotdeauna ultimul cuvânt?
– În cazul ideal, un proiect se dezvoltă ca un dialog eficient între artist şi curator în cadrul căruia curatorul trebuie să se instituie ca furnizor de idei şi ca cel care impune un cadru general (cum ar fi tema unei expoziţii, în cazul unei expoziţii de grup), dar nu trebuie să interfereze cu procesul de creaţie.
– Care sunt, în opinia dvs., elementele cheie ce fac dintr-un proiect curatorial un succes?
– Un proiect curatorial de succes nu se poate măsura în numărul de vizite sau alţi parametri cantitativi. Probabil îl putem cataloga ca fiind „de succes” atunci când atât artistul cât şi curatorul se identifică cu proiectul şi când publicul rezonează la acest lucru.
– Credeţi că în lumea artei contemporane mai este încă posibilă organizarea unei expoziţii coerente şi de succes fără contribuţia unui curator?
– Există multe exemple de expoziţii coerente, cu unul sau mai multi artişti, fără un curator; desigur, este posibil. În aceste cazuri, artistul expozant, în plus faţă de munca sa artistică, preia şi atribuţiile curatorului. Deci există întotdeauna un curator, dacă putem să spunem aşa, fie că este artistul însuşi sau nu. Ar fi însă interesant de ştiut dacă o expoziţie care emană de la un curator (şi nu de la artist, cum e de obicei cazul) poate să funcţioneze. Anul acesta în Viena va avea loc în paralel cu „Viena Fair” un proiect intitulat „curated by_ vienna 09” la care sunt invitaţi curatori renumiţi care alimentează scena galeriilor vieneze cu concepte inedite. În acest caz, cel puţin în aplicaţiile pentru expoziţie, artiştii au un rol secundar, evenimentul fiind focusat pe curatori. E vorba oare de o nouă direcţie de evoluţie a lucrurilor sau de o încercare neîndemânatică de a deplasa interesul asupra curatorului? Personal, sper să fie vorba de a doua varianta…
– Care sunt criteriile de care ţineţi cont atunci când alegeţi să expuneţi un proiect artistic la Kunsthaus Graz? Este selecţia artiştilor pe care-i prezentaţi publicului influenţată de conceptul arhitectural inovativ al muzeului?
– Criteriile de selecţie ale proiectelor expuse sunt, conştient sau inconştient, renegociate de la o expoziţie la alta. Desigur că profilul muzeului impune o anumită calitate artistică care, pe de altă parte, este definită de criteriile curatorilor implicaţi. Dialogul cu spaţiul muzeului joacă întotdeauna un rol important mai ales că arhitectura inovativă a muzeului din Graz impune anumiţi parametri de care nu orice operă trece. Multe lucrări se „pierd” în acest spaţiu sau intră în concurenţă cu el. Nu este uşor, într-un muzeu cu arhitectura dominantă precum cel din Graz, să pui în evidenţă prim planul, dar e în orice caz o provocare pentru artişti şi curatori, să reinventeze de fiecare dată un spaţiu nou.
– Care au fost cele mai importante proiecte ale muzeului din ultimul an?
– Expoziţia curentă a artistei americane Diana Thater prezintă o instalaţie video în format mare – „gorillagorillagorilla” – care a fost dezvoltată pentru muzeul din Graz şi a fost mai târziu expusă şi la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Acest proiect este un exemplu bun despre cum ştie o artistă să se joace cu spaţiul expoziţional, contopind într-un mod remarcabil spaţiul şi video într-un singur mediu vizual. Un alt exemplu de interacţiune între spaţiu şi artă a fost expoziţia „True Gardens” de Pedro Cabrita Reis. Artistul portughez a transformat spaţiul într-un labirint de lumină şi sticlă, care este distribuit pe suprafaţa curbă a sălii 01. O lucrare poetică şi frumoasă!
– Ne puteţi spune câteva cuvinte despre proiectul dvs. preferat?
– Proiectul meu de suflet din cariera mea de până acum a fost prima expoziţie pe care am supervizat-o la Kunsthaus: „Moving Parts. Forms of the Kinetic.” Era vorba de o expoziţie de grup pe tema cineticii în arta pe care am conceput-o şi implementat-o cu Tinguely Museum din Basel. Pentru expoziţie au fost puse în practică mai multe lucrări ale unor tineri artişti care şi-au instalat proiectele pe loc şi au petrecut ceva vreme la Graz. Acest grup mic a dezvoltat o dinamică pe care nu am văzut-o la nici un alt proiect expoziţional anterior ceea ce, de altfel, au simţit şi artiştii. A fost o experienţă minunată să iau parte la un proces artistic într-un mod aşa intens.
– Prin ce se deosebeşte Kunsthaus Graz de celelalte muzee din Austria?
– Kunsthaus Graz este încorporat în Landesmuseum Joanneum, al doilea complex muzeal ca mărime în Austria care cuprinde 21 de secţii (de la botanică la mineralogie până la galeriile de artă veche şi contemporană) şi 19 colecţii. Kunsthaus Graz nu deţine colecţii proprii şi este doar un spaţiu expoziţional. Folosim spaţiul pentru expoziţii care de obicei durează în jur de 3 luni. Absenţa unei colecţii proprii face ca expoziţiile noastre să subziste din fonduri împrumutate ceea ce îngreunează organizarea, dar în acelaşi timp face ca programul să fie mai liber.
– Prin ce anume este Kunsthaus Graz unic în Europa?
– Cu riscul de a mă repeta: unicitatea evidentă a muzeului din Graz este dată de structura amorfă realizată de arhitecţii britanici Colin Fournier şi Peter Cook. Absenţa pereţilor (spaţiul expoziţional în forme curbe este în întregime deschis) face ca la fiecare expoziţie să se creeze o nouă arhitectură, adaptată la tema sau opera artistică prezentată.
Astfel vizitatorului îi este oferită o nouă experienţă spaţială la fiecare vizită în muzeul din Graz.
(Autor: AC & Valentina Ţirlea)
Traducere din limba germană: AC
SURSA: ArtClue
artavizuala21 