SantralIstanbul. Muzeul energiei


Fotoreportaj de Ciprian Isac

Articol preluat de pe GraphicFront.ro 

Nu sunt un nostalgic și chiar cred că unele lucruri trebuie să se schimbe. Pot să mă uit în jurul meu însă, să fiu cel puțin constatativ și să îmi pun tot felul de întrebări.
Toată țara e într-o mare ruină. Fie naturală, fie provocată. Patrimoniu, sub o formă sau alta, biserică ori sit industrial: ruină. Ba de la timpul care le duce în pamântul din care au venit, ba de la picamerele și escavatoarele omului. Trecând pe langă astfel de locuri, ai crede că trăim vremurile unor mari reconstrucții. Fals. Trăim vemurile unor mari demolări. Asistăm la evoluția unor și mai mari ruine. Sau la involuția unor impresionante prezențe, una mai emblematică decât cealaltă, fie că e lăcaș de cult, locuință nobiliară sau combinat siderurgic.

Dacă citim în presă, acest fenomen se cheamă desigur: ...tendință de regenerare urbană și strategie de atragere de capital... dar trecând pe langă locurile cu pricina, la intervale de 5 ani să spunem, îmi veți da mie dreptate. E o paragină în continuă expansiune, întinsă pe sute de kilometri. Pârloagă, dacă vreți alt cuvânt.

Din păcate, nu e așa o fericire să fim trăitorii acestor timpuri. Nu avem de ales, însă. Tot ce putem face e să ne punem întrebări. Și la acest stadiu vom ramâne. E greu să te elucidezi, iar dacă, să zicem, ajungi la vreo concluzie, ea e foarte tristă, revoltătoare și chiar îngrețoșătoare pe alocuri.

Bun. Îmi pun și eu câteva întrebări, aici, în scris. Absolut nevinovate și absolut puține; pentru că pachetul din care provin aceste nelămuriri e mult mai mare.
Știind că nu ai resurse să pui altceva în loc și mai ales știindu-te nepriceput în ale demolărilor și reconversiei, n-ar fi mai bine să vezi ce au făcut alți oameni/alte nații cu fabricile, mașinile de tipar, turnurile, halele industriale… Chiar totul trebuie tăiat la fierul vechi și aruncat?
De ce trebuie să eliberăm cu orice preț tot terenul!? Putem pune ceva în loc? De ce oare în alte țări se mai păstrează anumite porțiuni dintr-un sit industrial, de pildă, și se integrează în noul campus universitar, spațiu cultural, muzeu, zonă rezidențială sau chiar spațiu comercial!?!? De ce oare!? Chiar avem o personalitate și cultură atât de puternice, încât să nu vrem să învățăm nimic de la alții?

Ce vroiam să spun de fapt, este că e mare păcat să nu putem trage cu ochiul la ce fac alții. Sau mai bine zis la ce păstrează alții. Măcar cât de cât. Desigur frumosul, urâtul, binele, răul sunt discutabile, dar parcă nu atât de discutabile… dacă vrei cu adevărat, te cam prinzi care cum sunt… iar dacă totuși nu îți dai seama, acum chiar ai cum să vezi cum au procedat alți oameni în situații similare.
Întotdeauna vor fi oameni destepți, maturi, cu discernământ, care să păstreze anumite lucruri. Dincolo de foamea de moment, dincolo de câștigul imediat. Păcat că ei se află în alte țări, vorbesc alte limbi, se exprimă diferit și mai ales păcat că noi nu avem treabă cu ei, chiar nu ne interesează, ei au treaba lor, noi o avem pe a noastră. Mare păcat. Autosuficiența, neștiința, dorința de câștig imediat și lipsa de cultură formează o combinație care face ravagii în România acestor vremuri.
Gluma cu externalizarea conducerii României nu mai are haz. Măcar o franciză s-ar putea face cu cineva…

Și, ca să fiu cinic, aș spune că păcat e nu doar că se rade masiv în țara asta în care oricum totul e cam pe ducă, dar că trebuie să parcurg distanțe mari ca să văd cum arată o veche mașina de tipar, un motor electric, o pompă de apă etc.
Ce vedeți în acest articol este un exemplu simplu de reconversie. Unul admirabil, făcut de turci. Un demers atât de la îndemână. Trebuie doar să scoți din priză, să nu arunci, să cureți frumos și, dacă nu există deja, să faci o pasarelă pe unde sa treacă lumea, cum zicea un prieten, ca în peșteră. Apoi poți pune un om cu chitanțier la intrare. Iar acel loc va începe să producă din nou. Și cu cât va trece mai mult timp, cu atât va fi mai exotic.
E chiar atât de greu? (Ciprian Isac)

Ciprian Isac este născut pe data de 8 septembrie 1968 la Hunedoara. Este absolvent al Universităţii de Arte din Bucureşti (clasa profesor Mircia Dumitrescu). El este cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005, iar în anul 2010 porneşte graphicfront, proiect ce include printre altele şi seria cărţilor Grafică fără computer.
SURSA: GraphicFront.ro
Vedeţi prin comparaţie: Temple ale industriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s