Gânduri în imagini

România este o ţară în care totul funcţionează după reguli poroprii, în comparaţie cu se întâmplă în Europa. Decalajele şi izolarea faţă de lumea occidentală sunt realităţi care au distrus conştiinţa naţională. Imaginea politicienilor care ne conduc provoacă în rândul majorităţii indignare, revoltă şi, uneori, un zâmbet amar. Când ţara e rânduită după astfel de reguli, nu e de mirare că am ajuns la această decădere a instituţiilor. Trăim într-o lume cu politicieni rupţi de realitate, care dau vina pe criza economică mondială ca fiind responsabilă de sărăcia în care a fost aruncată o mare parte a populaţiei. O clasă politică ce se chinuie să facă istorie la televizor. Dansând, folosind cuvinte de mahala şi expunându-şi averile demne de invidiat. Ceea ce constatăm, ca cetăţeni plătitori de taxe şi impozite, este o risipă de resurse ale statului şi ale instituţiilor publice. Se cheltuie sume uriaşe pentru proiecte care nu folosesc nimănui în plină criză economică. Importante categorii sociale sunt considerate a nu fi „vrednice” în ochii politicienilor. Suntem „obezul” care trebuie dus în spate, spun ei,  pentru faptul că nu suntem în stare să susţinem averi făcute peste noapte într-un stat ce nu-şi mai poate plăti cheltuielile şi care se împrumută zilnic pentru a funcţiona.

Ajuns la cârma ţării, preşedintele nostru, al tuturor, afirma la un moment dat că şcoala românească „produce tâmpiţi”. Dacă mă gândesc, mai bine, are dreptate. Are dreptate dacă ne uităm în jur sau dacă ne uităm, de exemplu, la Examenul Naţional de Bacalaureat din acest an. La întrebarea: „Cum merge şcoala?”, 60% dintre elevi pot răspunde cu inocenţa tinereţii: „Merge bine, merge şi fără mine…”. Cu toate acestea vina nu aparţine întru totul elevilor. Prăbuşirea sistemului educaţional din România este consecinţa „reformelor” care nu se mai sfârşesc. Totul se reformează. Totul se transformă chiar şi de dragul schimbării. Mă întreb dacă la un moment dat nu o să reformăm democraţia?

Uitându-te la televizor, îţi poţi da seama că toţi politicienii, indiferent de pregătirea pe care o au, se pricep la fotbal, afaceri şi, mai nou, la educaţie. Sigur, se mai pricep şi la altceva. La a jigni diferite categorii sociale şi la a „împroşca” cu vorbe urâte la adresa populaţiei, o populaţie cu categorii sociale tot mai sărace şi vinovate, parcă, de criza economică. Oamenii, mă refer la cei de rând, nu pricep, nici în ruptul capului, această reformă a statului. S-a creat o ruptură, o ruptură tot mai mare între mesajul politic şi starea societăţii actuale. Istoria nu i-a învăţat nimic pe politicienii noştrii. Mai mult, a fost interpretată într-un mod personal. Asta de la nivelul scaunului prezidenţial. Şi, din nou, vorbe urâte au ieşit la suprafaţă din gura preşedintelui nostru. Pe televizuni şi în ziare. Totul pentru a jigni o altă instituţie ce-şi leagă numele de istoria noastră, de tradiţia noastră, fiind un simbol al luptei împotriva comunismului, Casa Regală. E greu de acceptat un discurs care porneşte de la rescrierea unei pagini de istorie. Majestatea Sa este singura personalitate din România  recunoscută de la Est la Vest, bucurându-se, în egală măsură, de stimă la Washington, dar şi la Moscova. Este inadmisibil să dăm uitării valorile de care suntem mândrii ca naţie. E greu să acceptăm o propagandă care ne vorbeşte despre constrângeri prin cuvinte pline de ură sau zeflemea. Preşedintele României a fost  un jucător politic, în detrimentul poziţiei  pe care Constituţia i-o dă. Valoarea simbolică a monarhiei este un model care situându-se deasupra clasei politice de­ran­jează.

Ce-aţi spune dacă subiectul de la bacalaureatul din anul viitor, de la Istorie, ar suna aşa: „Interpretaţi evenimentele istorice din România după cel de-Al Doilea Război Mondial”. Ar intra elevii în panică… Nu ar ştii pe cine să creadă, pe istorici sau pe preşedinte şi cu atât mai puţin să le interpreteze. Probabil, aceşti politiceni vor rămâne în istorie aşa cum şi-au dorit. Vor rămâne ca un exemplu a lipsei lor de profesionalism şi ca urmare a măsurilor iresponsabile pe care le iau pentru a îmbogăţi diverşi afacerişti dubioşi, afacerişti obedienţi politic care încasează sume uriaşe de bani, fără a face nimic. De aceea, mi-am permis să consemnez câteva gânduri în imagini, secvenţe ce devoalează atmosfera unei perioade cu atitudini şi fapte ale unor politicieni al căror nume merită a fi şters din istorie. Însă, pot fi, în acelaşi timp, un exemplu care nu trebuie urmat. (Grigore Roibu)