Lucian Freud a murit la vârsta de 88 de ani

Pictorul britanic Lucian Freud, nepotul celebrului psihanalist Sigmund Freud, a murit la vârsta de 88 de ani, a anunţat, joi, avocatul artistului, citat de Mediafax.

„Artistul Lucian Freud, născut pe 8 decembrie 1922 la Berlin, a murit în noaptea trecută (miercuri spre joi) în reşedinţa lui din Londra”, a anunţat avocata sa Diana Rawstron într-un comunicat.

Deşi foarte bogat, Ludian Freud trăia modest, într-o casă cu grădină, situată în cartierul Notting Hill, instalându-şi atelierul de lucru la etajul casei.
Artistul, care nu aprecia constrângerile vieţii de familie, a trăit singur în ultimii ani, după ce a avut totuşi două soţii şi apoi numeroase amante, zece copii şi numeroşi nepoţi.
Pictorul era cunoscut mai ales pentru nudurile şi autoportretele sale, aşa cum stă mărturie cea mai de seamă operă a lui, datând din 1993, în care s-a pictat sub trăsăturile unui bătrân gol care ameninţă cu periuţa de dinţi ca şi cum ar avea în mână o armă.
De-a lungul ultimilor ani, operele lui s-au vândut pentru sume astronomice. Portretul său din 1995, „Benefits Supervisor Sleeping”, a fost adjudecat la casa Christie’s din New York pentru suma de 33,6 milioane de dolari.

Născut în 1922 la Berlin, Lucian Freud a emigrat la Londra în 1934 odată cu părinţii lui, arhitectul Ernst Freud şi soţia sa Lucie, care fugeau din calea nazismului. Sigmund Freud li s-a alăturat în 1938 şi a murit la Londra în anul următor. În acelaşi an, Lucian Freud a obţinut cetăţenia britanică.
Recunoscător Marii Britanii care i-a devenit a doua patrie, pictorul Lucian Freud a realizat un portret al reginei Elizabeth a II-a pe care i l-a oferit cu ocazia jubileului ei din 2001.
Lucian Freud a iniţiat şi susţinut renaşterea picturii figurative, care, după cel de-Al Doilea Război Mondial, a devenit principala direcţie din arta contemporană, promovată de Şcoala Londoneză. Împreună cu Francis Bacon şi Frank Auerbach, Lucian Freud a susţinut revenirea personajelor în compoziţie şi a revoluţionat portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăţi şi falsului puritanism.
(Maria Cocuţi)
SURSA: românialiberă.ro

Expoziţie Cristian Răduţă

La Galeria 418

Pe data de 25 mai, la Galeria 418 a avut loc deschiderea celei mai noi expoziţii a sculptorului Cristian Răduţă, intitulată Terraferma.
Curator: Joana Grevers

Primul lucru care trebuie spus despre Cristian Răduţă este că a indus de la bun început în eroare. Dacă definiţia tradiţională a sculpturii cuprinde necesarmente referirea la spaţiu, materie, formă, volum, lumină sau tehnică, apărând în 2005 cu Rinocerii, Cristian Răduţă şi-a anunţat franc poziţia în cadrul acestui sistem de referinţă, dar nu în interiorul dialogului previzibil pe care lumea credea că l-a intuit între el şi termenii de mai sus, altminteri inevacuabili, ai sculpturii. Iată un nou Sculptor, s-a murmurat între vernisaje. Or, sculptor el este, fără îndoială, însă relevant şi decisiv e ceea ce se întâmplase deja înaintea Rinocerilor, în 2003 (al doilea lui an de studii), când făcuse Insectele, şi ce se va întâmpla după, în timpul studiilor de master şi al bursei la Roma, când apar Cartoon Dogs şi tot ceea ce a dus la expoziţiile lui din ultimii ani.

Deşi Rinocerii îl recomandă cel mai mult, Răduţă pare să fie cel mai acasă atunci când rinocerii nu sunt singurii protagonişti ai lucrărilor lui, împărţind scena cu alte personaje, cu mult mai discrete: frunze inserate în compoziţia unor suprafeţe, pene care stau suspendate pe cârlige, bărcuţe strecurate sub paralelipipede, oscioare de insecte şi picioruşe pentru ceea ce par să fie căţei, cu toată mecanica lor delicată. În definitiv, e nelegitim ca un sculptor român să se regăsească mai curând în Bitzan decât în tabăra de la Căsoaia? Pe acest traseu al dezvăluirii de sine – e important: odată cu îndepărtarea firească la urma urmei, cronologică, de ”şcoală” şi de lecţia academică, instituţională a sculpturii – se înscrie expoziţia de faţă a lui Cristian Răduţă, având în distribuţie rinoceri (tot ei!) şi monumente.
(Adriana Oprea – critic de artă)
Expoziţia poate fi vizitată la 418 Contemporary Art Gallery până pe 15 august.
SURSA: iglooblog

Aeroportul Henri Coandă

Noul terminal

În cadrul aeroportului Henri Coandă a fost inaugurat un nou corp de clădire, supranumit „Finger Building”, ce corespunde cu brio celor mai înalte standarde internaţionale pentru acest tip de program. Structura face parte din cea de-a treia fază a procesului de extindere a complexului aeronautic, demarat în 2008.

Povestea „Finger Building” a început atunci când dezvoltatorul Technital Ltd. a cerut biroului italian de arhitectură Studio Capelli Architettura & Associati să realizeze proiectul unui terminal care să „împace” caracteristicile structurii existente cu standardele de calitate în vigoare. Principalele obiective ale proiectului au fost reconfigurarea traseului pasagerilor în zonele de îmbarcare spre ţările din spaţiul Schengen şi extinderea terminalelor în scopul obţinerii unei capacităţi de 6 milioane de pasageri pe an.

Inspiraţi de unele dintre cele mai prestigioase clădiri de acest tip din lume – şi, în special, de Terminalul 5 al aeroportului Heathrow, proiectat de Richard Rogers – arhitecţii au creat un volum de sticlă sinuos, protejat de un impunător şi dinamic acoperiş în valuri. Linia fluidă, continuă a exteriorului contrastează cu organizarea interioară extrem de riguroasă. Arhitecţii au ales aplicarea unor criterii cu totul noi pentru acest tip de program, ei concentrându-se, dincolo de asigurarea funcţionării eficiente, pe crearea de spaţii deschise şi pe asigurarea transparenţei între spaţii de obicei izolate unele de altele. Materialele folosite fac parte din gama high tech – metal, sticlă, Alucobond, gresie ceramică –, ele alcătuind o compoziţie riguroasă, coerentă şi sobră. Piesa de rezistenţă a interiorului este reprezentată de o impresionantă structură de grinzi metalice, ce atinge 70 m în punctul său cel mai înalt şi are rolul de a ordona şi raţionaliza spaţiile deschise.

În următoarele luni, echipa Studio Capelli se va ocupa de extinderea corpului de clădire rezervat pentru plecări şi restructurarea parţială a aripii destinate sosirilor.

Proiect: Studio Capelli Arhitectura & Associati (www.capelli-architettura.it)
Dezvoltator: Technical Ltd.
Text: Anca Rotar
Foto: Massimiliano Bergamaschi
Articol publicat în numărul 114 (iunie 2011) al revistei igloo.

SURSA: iglooblog