Radiografierea societăţii româneşti

Ipostaze şi atitudini
prin intermediul fotografiei

După ce am vorbit despre câteva fotografii care prezintă o realitate în faţa căreia de multe ori închidem ochii (Realitatea din spatele imaginii), imagini care deja au făcut istorie în domeniul fotojurnalismului, în articolul care urmează mi-am oprit atenţia asupra fotografilor români. Alegerea fotografiilor este, de asemenea, după criterii subiective, fără a încerca să fac ierarhii valorice.

Fotografia a evoluat începând din 1989 atât ca tehnică, cât şi ca modalitate de incorporare a mesajului social. Chiar dacă tehnica actuală oferă posibilităţi uriaşe în domeniul fotografiei, am convingerea că procedeele clasice asigură şi întregesc, la rândul lor, zona creaţiei. Fotografia are o funcţie socială şi culturală, ca orice manifestare a artei, având o destinaţie de mărturisire către public şi societate. Oameni celebri sau simpli sunt surprinşi în ipostaze inedite, fiecare cu problemele lor, individuale şi colective. Întoarcerea obiectivului spre oameni, cu bucuriile şi tristeţile lor, a dus la imortalizarea unor subiecte şi evenimente care ne-au marcat viaţa. Dorinţa de radiografiere a vieţii din cotidianul românesc a făcut ca mulţi fotografi să-şi îndrepte atenţia spre subiecte dramatice. Această ancorare în social, cu atitudini sarcastico-ironice, este o reacţie critică faţă de construcţia societăţii actuale. Fotografiile spun poveşti despre lupta pentru democraţie, o luptă care continuă de mai bine de 20 de ani, despre problemele sociale ale comunităţilor şi sărăcia în care se afundă populaţia pe zi ce trece. Un exemplu elocvent în acest sens este expoziţia „Mediafax Foto – Best of 2010”, care a avut loc în Bucureşti. Pe gardul Muzeului Naţional de Artă al României au fost prezentate peste 50 de lucrări realizate anul trecut. Fotografiile pe care le-am ales în prezentarea care urmează sunt realizate de diverşi fotografi, unii profesioniştii, alţii care s-au aflat la momentul potrivit în locul potrivit, începând din 1989 şi până astăzi. Nu îmi rămâne decât să le mulţumesc celor care prin intermediul Internetului arătă lumii producţiie lor artistice, pentru a demonstra că în România fotografia nu este un simplu procedeu de eternizare a efemerului, ci a devenit, treptat, imagine de analiză purtătoare de semnificaţii.

Răzvan Rotta, cu un curaj nebun, având un aparat de fotografiat în mână, a surprins în anul 1989 câteva imagini care „(…) rămân în istoria noastră ca un adevărat monument al adevărului. Din acela menit să dureze şi să înfrunte în eternitate minciuna.” (Lucia Hossu Longin)
Răzvan Rotta este unul dintre „martorii-cronicari” din timpul „Revoluţiei din România” care, printr-un noroc cu totul deosebit, a avut ocazia să participe, dar şi să înregistreze pentru viitor una dintre cele mai dramatice pagini ale istoriei noastre recente, stând „faţă în faţă cu moartea care năvălise asupra Clujului” (Vasile Surucel, jurnalul.ro). În ianuarie ’90, fotografia unui bărbat care se dezbracă în faţa unui pluton de soldaţi, realizată în faţa Hotelului Continental din Cluj, a ajuns pe coperta uneia dintre cele mai prestigioase publicaţii din Europa, „Paris Match”.

Data de 22 aprilie 1990 este considerată prima zi a celei mai mari demonstrații anticomuniste din perioada post-decembristă. Din acea zi, Piața Universității, zonă centrală a Bucureștiului a fost declarată „Zonă liberă de neo-comunism”. „O mână de oameni au blocat Piața Universității, declanșând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă și spectaculoasă mișcare socială din perioada de tranziție postdecembristă a României”, spune Romulus Cristea. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a avut loc un veritabil război urban soldat cu morți și răniți prin împușcare. Drept rezultat al discursului susținut în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională al lui Ion Iliescu, care a calificat drept „huligani” și „golani” demonstranții de la Universitate, în piață au început să vină din ce în ce mai mulți oameni. Pe fațada Universității au fost postate portrete și afișe, printre care unul cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Pe zidurile Facultății de Arhitectură a fost întinsă o pancartă imensă cu inscripţia „Facultate de golani”. Cea mai mare manifestaţie anticomunistă a rămas consemnată prin intermediul imaginilor realizate de Toni Bedros, Lucian Alexandrescu, Victor Roncea, Romulus Cristea, Mircea Vlad, George Roncea şi alţii.

Sub numele de „Mineriadele din ianuarie 1990” sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 28-29 ianuarie 1990, în București. După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice (PNL și PNȚ-CD) și alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”. Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație. Dinu Lazăr este unul dintre cei mai apreciaţi fotografi români, de peste 40 de ani, care a oferit imagini, prin Civic Media, care râmân mărturie a acelor evenimente tragice din timpul Mineriadelor.

Fotograful profesionist Bogdan Stamatin, de la Mediafax, este singurul care a surprins momentul de câteva secunde de dinaintea saltului în gol al electricianului de la TVR Adrian Sobaru. Înainte de a se arunca în gol, Adrian Sobaru a strigat: „Boc, mi-ai ucis familia!” şi „Aţi luat pâinea de la gura copiilor mei”. Protestatarul s-a aruncat de la una dintre lojele presei din Parlamentul României exact când premierul Emil Boc vorbea în plenul reunit, pe data de 23 decembrie 2010. Bărbatul, în vârstă de 43 de ani, s-a îmbrăcat cu un tricou alb pe care a scris cu pixul „Ne-aţi ciuruit”, ca replică la cele spuse de Preşedintele României, Traian Băsescu, după ce a câştigat alegerile din noiembrie 2009. Gestul lui se înscrie în lupta împotriva măsurilor de austeritate îndreptate împotriva populaţiei şi a abuzurilor făcute de actuala putere din România.

Fotografia făcută de Andrei Nacu face parte dintr-un fotoreportaj realizat în zona gării unde s-a organizat acţiunea „Hrana, nu bombe”. Mişcarea internaţională nonprofit şi nonpolitică împarte oamenilor flămanzi mâncare vegetariană şi protestează împotriva războiului şi săraciei. Cheltuind bani pe arme, în loc de a răspunde nevoilor populaţiei, guvernele perpetuează şi exacerbează violenţa şi săracia în societate.

Fotografia lui Mihai Vasile este din Bihar, statul cu cel mai coborât nivel de trai din India. 90 de milioane de oameni locuiesc aici, din care mai mult de jumătate sub limita sărăciei. Venitul anual al unei familii este sub 500 de euro. Plata pentru o zi de muncă este în jur de 150 de rupii, adică mai puţin de 3 euro. Cei care reuşesc să găsească de lucru mai mult de 6 luni pe an se consideră norocoşi.

Pe data de 26 martie 2011, la Institutul Cultural Român din Bucureşti a avut loc expoziţia intitulată „Libertatea în imagini”, cuprinzând fotografii realizate de Serge Zănoagă, Mihai Stamate şi Corina Roşca în timpul manifestaţiilor din aprilie 2009 de la Chișinău, când tinerii basarabeni revoltaţi de falsificarea alegerilor din 5 aprilie 2009 au protestat împotriva regimului comunist, pentru libertate și pentru un viitor democratic. Corina Roşca (n. 1986) a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti – secţia Grafică şi a urmat un master în cadrul aceleiaşi universităţi.

Sebastian Sascău, de la Mediafax a surprins în imagini tragedia inundaţiilor din judeţul Bacău, când aproape toate casele din satele Săuceşti şi Schineni au fost inundate, iar 2.173 de persoane din comnele Săuceşti şi Letea Veche au fost evacuate după ce apele Siretului s-au revărsat peste gospodăriile lor. În urma acestor inundaţii 6 judeţe au fost afectate: Bacău, Botoşani, Maramureş, Iaşi, Neamţ şi Suceava, 6 persoane au decedat şi peste 15 000 de persoane au fost evacuate.

Într-o altă imagine, de data aceasta având o formă conceptuală, transformând particularul în simbol, Sebastian Sascău surprinde pantofii puşi la uscat pe un gard al unei familii din localitatea Şendriceni, judeţul Botoşani, a cărei casă a fost grav afectată de inundaţii în luna iunie 2010.

Ana Ceranu, în vârstă de 85 de ani, plânge după ce a aflat în octombrie 2010 că i s-a redus pensia la 430 de lei (Fotografie de Ana Poenaru/ Mediafax)

O tânără de etnie rromă e reţinută de poliţişti, în Facai, județul Olt, în august 2010, în timpul unei acţiuni de demolare a unor construcţii ilegale, ocupate de aproximativ 200 de persoane (Fotografie de Bogdan Dănescu/ Mediafax).

Un incendiu puternic a izbucnit în luna mai 2010 la complexul comercial Dragonul Roşu, din Bucureşti, fiind afectat un depozit cu mai multe corpuri pe o suprafaţă de aproximativ 1.000 de metri pătraţi. Un bărbat privește nepăsător eforturile pompierilor de a stinge focul (Fotografie de Ovidiu Micsik/ Mediafax).

În anul 2009, Juriul acorda titlul „Fotograful Anului” lui Sorin Onişor pentru alegerea subiectelor, utilizarea luminii şi modul de abordare a fotografiei. Fotografiile lui povestesc şi surprind viaţa satului românesc sub formă de foto-reportaj social. Lucrarea de doctorat al lui Sorin Onişor este inspirată de lumea fierarilor, cu povestea fiecărui fierar din copilărie până în zilele noastre, cu experienţele şi etapele pe care le-a parcurs sau legendele din sat. A doua temă abordată în fotografie de Sorin Onişor este bocşăritul (ca meşteşug al producerii cărbunelui de lemn).

Fotografii din România pun întrebări prin modul cum văd şi prezintă realitatea. Imortalizarea subiectelor sociale răspunde unor posibile criterii de analiză, provocând interlocutorul, stârnindu-i curiozitatea şi spiritul de observaţie, atenţionându-l prin intermediul imaginii, uneori ironică, alteori iritantă, dar mereu suprinzătoare. Tematica, în pofida aplecării spre o realitate dură, nu plăteşte un tribut estetic ideologicului, fotografia nefiind un instrument de propagandă, ci unul prin intermediul căruia protagoniştii, mai ales cei din domeniul fotojurnalismului, transmit un mesaj umanist care transcede spre mediul artistic. (Grigore Roibu)