Realitatea din spatele imaginii

Fotografiile prezentului ce trece pe lângă noi

Foametea din Sudan, o politică dictatorială care duce la masacrarea a mii de oameni sau apariţia unei boli care în lumea civilizată a fost eradicată sunt parte a lumii din prezent. În fiecare minut, la nivel global, un copil moare de foame sau boală, o persoană este ucisă de un regim totalitar sau o calamitate naturală poate curma mii de vieţi. Cu toate acestea, o ştire de acest fel trece, de cele mai multe ori, neobservată pentru o mare parte dintre noi. Avem problemele noastre… Ne supără politica şi măsurile ineficiente luate de guvernul nostru, trăim într-o lume a haosului şi crizei financiare globale şi a goanei după bani ce au devenit tot mai scumpi şi, nu ne mai rămâne timp sau nu avem disponibilitate de a ne îndrepta atenţia spre situaţii dramatice care aparţin altora. Altora, dintr-o realitate a unei lumi cu oameni ce au un destin paralel cu al nostru. Sunt copii ce se află în situaţii dramatice chiar în secunda când citiţi aceste cuvinte. Nu trebuie să avem mustrări de conştiinţă dacă ne lăsăm copleşiţi de problemele noastre şi suntem mai puţin atenţi la unele care par îndepărtate. În definitiv, ce am putea face noi pentru copiii care mor de foame sau în calamităţi naturale?

Uneori, însă, anumite imagini ajung în faţa noastră şi ne şochează, ne lasă fără cuvinte, reuşind să devină formatoare de opinii. Autorii lor au intrat în istorie. Vă prezint în continuare câteva fotografii selectate, poate subiectiv, care în opinia mea sunt reprezentative în acest sens.

Unul dintre cei mai celebri fotografi este Kevin Carter care a reuşit să imortalizeze în sudul Sudanului imaginea care i-a adus premiul Pulizer, dar şi moartea. Fotografia surprinde o fetiţă, căzută la pământ din cauza foamei şi a cărei moarte este aşteptată de un vultur. Lumea s-a oprit în loc, şocată de forţa teribilă a mesajului acestei fotografii devenită ulterior subiect de polemică. Kevin Carter nu a intervenit. A lăsat copilul să moară şi a continuat să-şi făcă meseria de jurnalist. A consemnat evenimentul. Ulterior, acest moment l-a afectat atât de mult pe fotograf, care la puţin timp după câştigarea premiului s-a sinucis. S-a pus problema dacă trebuia să intervină într-un astfel de caz. Ei bine, fotografia lui, prin impactul vizual şi mesajul transmis a salvat mult mai multe vieţi decât dacă ar fi intervenit pentru a salva o singură viaţă, atunci, în acel moment. Ne vine greu să „digerăm” astfel de momente surprinse în imagini ce aparţin unei realităţi care se desfăşoară paralel cu a noastră. Negarea problemei nu duce însă la nici o soluţie. În plus, este o întâmplare postura din fotografie. Este una din miile de victime ce cad răpuse de foamete. Mesajul şi avertismentul a fost, în cazul fotografiei lui Kevin Carter, mult mai important.

Pe data de 1 februarie 1968, fotograful Eddie Adams de la „Associated Press” surprinde acest cadru dramatic şi în acelaşi timp şocant. În Vietnam, Nguyen Ngoc Loan, şeful poliţiei locale îl execută pe prizonierul Nguyen Van Lem. Un an mai târziu, Eddie Adams primeşte premiul Pulizer pentru această fotografie.

Omayra Sanchez avea 13 ani când vulcanul Nevado del Ruiz a erupt. Aceasta a fost prins între dărămăturile propriei case. A stat timp de 3 zile în apa murdară cu reziduri care îi ajungea la nivelul gâtului. Fotoreporterul Frank Fournier a surprins acest cadru cu câteva ore înainte ca aceast copil să moară. Deşi anunţate de reprezentanţii de la Crucea Roşie, autorităţile nu au putut interveni în timp util, iar decesul s-a produs din cauza hipotermiei.

O altă fotografie care a reuşit să atragă atenţia lumii întregi este cea care îl surprinde pe Hector Peterson, în vârstă de 13 ani, cum moare în braţele lui Mbuyisa Makhubo, după ce a fost împuşcat de un poliţist, pe data de 16 iunie 1976, în timpul revoltei din Soweto, Africa de Sud. Fotografia a fost realizată de Sam Nzima.

Fotografia făcută de David Turnley, în timpul Războiului din Golf, a fost la scurt timp după apariţie cenzurată de Pentagon. Imaginea surprinde momentul în care un sergent american a aflat că în sacul de lângă el se află cadavrul celui mai bun prieten al său. Acesta a fost ucis în timpul Războiului din Golf, în anul 1991, în urma unui schimb de focuri.

Fotograful american Richard Drew a surprins un moment din timpul atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, de la Wolrd Trade Center, care a şocat planeta. A imortalizat o persoană care din cauza panicii s-a aruncat în gol de la etajele superioare ale clădirii. Poziţia celui care se aruncă a fost asemănată cu cea a unei păsări şi a lansat nenumărate dezbateri care au adus în atenţia opiniei publice ultimile momente din viaţa celor care se aflau în Turnurile Gemene din New York în acel moment dramatic.

Celebrul portret a unei fete afgane, apărut în anul 1985 pe coperta Naţional Geographic Magazine, a făcut istorie atunci când a fost regăsită de o echipă de fotografi în 2002. Recunoaşterea ei s-a făcut pe baza analizelor irisului.

După Sharbat Gula, fata cu ochii verzi a cărei celebră poză realizată de Steve McCurry a făcut înconjurul planetei, încă o tânără din Afganistan vorbeşte lumii printr-o fotografie militând pentru drepturile femeilor. Portretul tinerei Bibi Aisha a fost declarat „fotografia anului 2010” la cea de-a 54-a ediţie a „Oscarurilor” în fotojurnalism, World Press Photo of The Year. Publicată pe coperta revistei „Time”, fotografia realizată de jurnalista sud-americană Jodi Bieber o prezintă pe tânăra căreia talibanii i-au tăiat nasul şi urechile pentru că a părăsit casa soţului ei. Tatăl Aishei o promisese, încă de la vârsta de 12 ani, unui luptător taliban. Fetiţa a fost obligată să se căsătorească la vârsta de 14 ani şi abuzată sexual, fiind ţinută ca o sclavă şi obligată să doarmă în grajdul animalelor. La 18 ani, Aisha a reuşit să fugă şi s-a ascuns cu ajutorul a două femei care, apoi, au încercat să o vândă. Cele trei femei au fost descoperite de poliţie, iar pe numele Aishei a fost pronunţată o sentinţă de trei ani de închisoare. După perioada de detenţie tatăl fetei s-a văzut nevoit să o predea din nou familiei soţului. Aceştia i-au aplicat sentinţa talibană: au dus-o în munţi, i-au tăiat nasul şi urechile şi au abandonat-o ca să-şi găsească moartea.

În anul 1989 un student a oprit tancurile în Piaţa Tiananmen din Beijing aşezându-se în faţa lor. Şoferul tancului nu l-a omorât, dar la scurt timp studentul a fost împuşcat. Fotografia a fost realizată de Jeff Widener pe data de 5 iunie 1989 în Beijing.

Fotografia realizată de Jean-Marc Bouju, în care un deţinut irakian aflat la un centru pentru prizonieri din Najaf îşi consolează fiul de 4 ani, a câştigat World Press Photo în anul 2003. Fotografia câştigătoare, făcută pe data de 31 martie, în Najaf, a fost selectată dintr-un record de peste 63.000 de imagini, aparţinând unui număr de 4176 fotografi din 124 de ţări. Fotografia surprinde un moment plin de umanitate într-o zonă de război: un tată care a fost luat prizonier de trupele americane împreună cu fiul său. Gestul tatălui arestat, cu o cagulă pe cap, de a mângâia fruntea copilului în semn de consolare este unul de o dramatică forţă sugestivă.

Există sute de astfel de imagini care ar merita atenţia unei analize. Reporteri şi jurnalişti şi-au scacrificat, de multe ori, viaţa pentru a surprinde şi a aduce în atenţia publicului momente dramatice sau de conflict care se deşfăşoară sub ochii noştrii. Mă voi opri la imaginile prezentate mai sus lăsându-vă pe voi să decideţi dacă demersul lor, chiar dacă nu au intervenit pentru a schimba cursul istoriei, este un avertisment necesar în lupta împotriva sărăciei şi pentru respectarea drepturilor omului sau, aceste  fotografii, rămân doar o cronică a istoriei noastre recente. (Grigore Roibu)