Expoziţia „Migrare şi reaşezare” prezintă 38 de proiecte de artă pentru spaţiul public, trimise de 25 de artişti români din toată ţara în urma apelului lansat de Asociaţia Volum Art în perioada 26 mai – 24 iunie 2011 în cadrul programului „Spaţiu Expandat”.
Într-un clasament neoficial al capitalelor europene, Bucureştiul ocupă una dintre ultimele poziţii în ceea ce priveşte coerenţa şi estetica urbană. Chiar dacă epoca ruinelor din centrul istoric al oraşului este galopant înlocuită de noua epopee a teraselor, mai sînt multe de făcut pentru a transcende starea de fapt nu tocmai fericită în care ne aflăm, aceasta doar dacă se mai poate face cu adevărat ceva. Sperăm că răspunsul la „chestiune” este afirmativ.
Între 12 şi 16 iulie 2011, Asociaţia Volum Art a propus o interesantă expoziţie de proiecte privind intervenţia într-un spaţiu public bucureştean, Migrare şi reaşezare, organizată la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Sala Foaier. Cu această ocazie, au fost prezentate 38 de proiecte de artă pentru spaţiul public, trimise de 25 de artişti români (nu doar bucureşteni, ci din toată ţara, unii dintre ei cetăţeni străini) în urma apelului lansat de mai sus-numita asociaţie în perioada 26 mai-24 iunie 2011, în cadrul programului său „Spaţiu expandat”. Dintre cele 38 de propuneri, 8 lucrări vor fi realizate şi prezentate publicului în perioada septembrie-octombrie 2011, în Parcul Kiseleff.
Ideea proiectului este de a-i determina pe artişti să se implice în remodelarea spaţiului urban prin crearea de sculpturi, instalaţii, obiecte care să descurajeze intervenţiile uneori bine intenţionate, dar nefericit gîndite de oameni cu funcţii înalte în administraţie şi cu nivel scăzut în cultura vizuală. După cum menţionează comunicatul de presă, tema aleasă are rolul de a apropia artistul de public, de a crea un cadru în care privitorul să intre în dialog şi să interacţioneze cu mesajul generat de opera de artă. Sînt aduşi în discuţie termeni ce pot defini lumea contemporană şi care trebuie evaluaţi într-un sens larg, ce vizează deopotrivă mobilitatea culturală şi schimbul liber de informaţii.
Aria de explorare a acestei teme este cuprinsă între definirea relaţiei între spaţiul delimitat şi individ, între explorarea efectelor de migraţie culturală şi variantele de reaşezare a individului în lume. În fapt, este vorba despre descoperirea unei identităţi individuale.
Autori & coordonatori ai programului sînt artiştii plastici Judit Balko & Mihai Balko, iar în postura de colaborator îl întîlnim pe conf. univ. dr. Adrian Guţă. O echipă care garantează calitatea proiectului.
Mihai Balko: „Lucrurile definitive nu dau întotdeauna bine”
Stăm în continuare de vorbă cu Mihai Balko despre expoziţia de proiecte şi aflăm că, în viziunea sa: „Bucureştiul este un oraş tînăr din punct de vedere plastic; el are foarte puţine lucruri consistente, abia se naşte din punctul acesta de vedere. De doar cîţiva ani, artiştii simt nevoia de a prelua această preocupare şi de a o trata la modul cel mai serios. Proiectul, iniţiat anul acesta, vorbeşte cu exactitate despre spaţiul public şi arta în spaţiul public. Dorim să dezvoltăm mai multe tipuri de proiecte sub această egidă.
Migrarea şi reaşezarea constituie preocupări ale societăţii româneşti contemporane, cred eu. Opt dintre proiecte, aflate deocamdată în stadiul de planşă, vor fi realizate în trei dimensiuni şi amplasate temporar în parcul Kiseleff. Lucrările sînt gîndite special pentru respectivul spaţiu. După încheierea stagiului de expunere, acestea rămîn în proprietatea artiştilor. Vremurile sînt atît de dinamice, încît lucrurile definitive nu dau întotdeauna bine. Temporalitatea proiectelor merge în consens cu tendinţele actuale. Publicul din România s-a cam săturat de multele lucrări de for public, concepute pentru a rămîne pe vecie în locurile mai mult sau mai puţin inspirate în care sînt plasate, de unde mai pot fi mutate doar pentru construirea unei parcări subterane. Oamenii nu mai cred în genul de mesaj conceput pentru următoarele cîteva secole. Propunerea noastră constă în lucrări încărcate de conţinut, care să fie expuse doar cîtă vreme mesajul lor este actual.
În cadrul proiectului «1990», iniţiat de Ioana Ciocan, am intervenit cu o instalaţie intitulată Rechinii Roşii, care vorbeşte, de asemenea, despre societatea contemporană şi despre pericolele care ne pîndesc. Important este ca oamenii să reacţioneze la ceea ce văd. Faţă de vestigiile moştenite din trecut, omul nu mai are nici o reacţie. Proiectul „Cow Parade”, din 2005, a fost destul de bun în esenţă, dar a fost tratat cam pompieristic (sper să nu supăr pe nimeni). Publicul cred că s-a bucurat de paradă, chiar dacă legăturile acesteia cu realitatea oraşului au fost minime.
Bucureştiul este foarte colorat în acest moment, poate prea colorat, începînd de la culorile tomberoanelor de gunoaie pînă la gunoaiele societăţii. O ieşire în volum cred că este oportună”.
Programul urmăreşte şi ghidajul susţinut de specialişti în procesul de educaţie culturală. Publicul tînăr va fi invitat să participe la ateliere de artă desfăşurate în aer liber, în ambianţa creată de lucrările materializate, şi expuse în septembrie-octombrie, cînd se vor desfăşura în parcul Kiseleff ateliere de artă pentru copii. Acestea vor fi axate, în special, pe descoperirea sculpturii aşa cum este ea abordată astăzi, ca un domeniu extins, ce poate îmbrăca mai multe forme de exprimare.
Pentru a ne apăra de băncile vopsite în culori ţipătoare, de statuile unor eroi (încă) necunoscuţi, de sportivi în viaţă, de glume sau de ţepe durate în marmură şi bronz, credem noi că este bine să-i credem pe artişti, pe acei artişti care nu onorează comenzi (răs)plătite şi pentru care interesele culturale sînt mai presus decît cele economice.
(Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator cultural
artavizuala21 
