Se deschide Bienala de la Veneţia


Olimpiada artei contemporane mondiale

Astăzi, 4 iunie 2011, se deschide Bienala de la Veneţia, această ediţie fiind numită de o jurnalistă de la The Wall Street Journal „Olimpiada artei contemporane mondiale”. Evenimentul are o vechime de un secol, timp în care ţările şi-au trimis cei mai promiţători artişti pentru a expune în pavilioanele şi palatele din oraşul de pe ape. În loc de medalii, artiştii rivalizează pentru faimă pe scena artei globale.

Bienala a fost înfiinţată în anul 1985, desfăşurându-se iniţial doar în grădinile publice. Între timp, expoziţiile s-au extins în tot oraşul, atrăgând, în fiecare an, sute de mii de vizitatori, în ciuda faptului că Veneţia are multe alte evenimente de-a lungul anului.
Competiţia de anul acesta se dă între 89 de naţiuni, faţă de cele 77 de acum doi ani. O treime îşi organizează expoziţiile în pavilioanele din Giardini, un parc din marginea estică a oraşului, iar restul în şantierele navale istorice sau în clădirile din apropiere. Aproape 40 de fundaţii artistice şi colecţionari privaţi organizează de asemenea expoziţii separate în tot oraşul.
Agenţiile de stat şi consiliile de artă care plătesc pentru aceste pavilioane fac tot ce le stă în putinţă să ajute creaţiile conaţionalilor să se afirme. Pentru prima dată, la Bienala participă şi Emiratele Arabe Unite. „Cred că este important pentru artişti, critici şi curatori să se laude cu propria galerie, spunând că au fost la Bienala din Veneţia. Mai mult, aceştia ar trebui să fie luaţi în serios şi pe plan local”, a spus Tirdad Zolghadr, curatorul expoziţiei din Emirate. Emiratele Arabe Unite plănuieşte să îi sărbătorească pe cei 30 de artişti participanţi la expoziţie cu o gală pe terasa Colecţiei Peggy Guggenheim, cu privelişte către Grand Canal, iar Muntenegru participă cu artista celebră de performance-art, Marina Abramovici.

Însă, nu toate ţările de pe hartă participă. Neliniştea politică a forţat ţări precum Liban şi Bahrain să se retragă. Şi despre Egipt se credea că o să lipsească în acest an, însă a decis să apară aşa cum era plănuit, spune directorul bienalei Bice Curiger. Pentru prima dată sosesc în acest an artişti ce reprezintă Haiti şi Bangladesh.
Expoziţia principală a bienalei „ILLUMInations”, va face referire la trecutul istoric al Veneţiei prezentând mai multe capodopere de secol al XVI-lea de Tintoretto, împreună cu piese recente ale unor staruri în ascensiune precum Loris Gréaud şi Urs Fischer. Dl. Gréaud, stabilit la Paris, a creat „pavilionul Geppetto”, o sculptură în mărime naturală a unei balene, a cărei burtă conţine o uşă dărâmată. Dl. Fischer, stabilit la New York, a folosit ceară pentru a recrea sculptura iconică a lui Giovanni Bologna din 1583, „Răpirea sabinelor” şi se aşteaptă ca omagiul său din ceară să se topească în întregime până la închiderea bienalei de pe 27 noiembrie.
Bienala din 2009, deşi cu un buget mai mic cu 1 milion € decât în 2007, a atras un număr record de vizitatori, 375.702 în total, cu o medie pe zi de 2.223, cu 18% mai mulţi decât ediţia precedentă. Anul acesta, se aşteaptă ca numărul vizitatorilor să fie încă şi mai mare.
Participarea românească din acest an este asigurată de două proiecte: Performing History cu Ion Grigorescu şi Anetta Mona Chişa & Lucia Tkacova în Pavilionul Naţional al României din Giardini della Biennale şi proiectul Romanian Cultural Resolution – documentary, autori Adrian Bojenoiu şi Alexandru Niculescu, care va fi expus în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
Performing History propune ideea relaţionării multiple la Istorie, a trăirii Istoriei ca suită de ipostaze ale mai multor modernităţi specifice. Analizând practici artistice particulare atât contextului românesc, cât şi Europei de Est în general, acest proiect urmăreşte să dramatizeze şi să „reînsceneze” istoria trăită a artei ultimelor decenii, evidenţiind legătura dintre modernităţile polimorfe specifice ariei estice şi reprezentările vizuale contemporane.

Conceptul curatorial se construieşte ca un provocator dialog trans-generaţional între Ion Grigorescu – o figură marcantă a artei experimentale în România – şi mai tinerele artiste Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová, între cei doi curatori Maria Rus Bojan şi Ami Barak, implicându-i deopotrivă pe scriitorul Bogdan Ghiu şi pe sociologul Vasile Dâncu. Prin intermediul unei articulări vizuale dinamice, proiectul funcţionează ca un meta-ecran în care istoria este performată şi tradusă pe mai multe niveluri de sens, reflectând provocările majore şi schimbările de paradigmă comune spaţiului post-comunist est european. Prin „performarea” ei reprezentativă, istoria Estului îşi formulează, astfel, mesajul în termenii universali ai artelor vizuale contemporane. (Cynthia Canela)
SURSA: ICR, The Wall Street Journal, BBC News.
Citiţi pe aceeaşi temă:
Bienala de la Veneţia
Scurtă plimbare virtuală prin pavilioanele bienalei

Artiştii bienalei transmit un mesaj politic

Ascensiune cu probleme

Interes pentru România la Veneţia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s