Firma Himmelb(l)au şi muzeele viitorului


Însărcinată cu realizarea Muzeului Confluenţelor din Lyon, celebra agenţie Coop Himmelb(l)au, fondată la Viena în 1968, continuă să răstoarne codurile artei de a construi. Muzeele sale fac dovada unei îndrăzneli pe care nimic nu pare s-o poată domoli.

Arhitecţii visează, după afirmaţia lui Wolfgang Prix, teoreticianul de la Coop Himmelb(l)au, să se sustragă legilor gravitaţiei. La origine, în efervescenţa anului 1968, el visa, mai radical, să reinventeze arhitectura. Împreună cu colaboratorii lui de atunci, Helmut Swiczinsky şi Michael Holzer, a fondat colectivul Coop Himmelb(l)au, joc de cuvinte ce s-ar putea traduce prin a construi în cerul albastru, totul în spiritul cooperării. Într-o machetă utopică, ei au imaginat un oraş în concordanţă cu viaţa organică şi psihică pe care o adăposteşte. De altfel, performanţe ca aceea în care sunt văzuţi traversând Viena într-un balon gonflabil suscită noi dispozitive de percepţie. „Arhitectura noastră nu are un plan fizic, ci unul psihic. Nu mai există pereţi. Spaţiile sunt baloane ce palpită. Pulsul nostru devine spaţiul şi imaginea noastră, faţada imobilului”, explicau ei.

Groninger Museum, exemplu de arhitectură deconstructivistă

În proiectul „Cloud”, arhitecţii iconoclaşti inventează pe hârtie un fel de nor locuit graţie unei inginerii complexe. „Această utopie care încearcă să se elibereze de constrângerile formatate ale arhitecturii convenţionale i-a condus la un fel de «antropo-psihomorfism», după expresia criticului Emmanuel Caille. Adică o transcriere literală a lumii aşa cum este ea percepută prin filtrul emoţiilor celor ce o concep. Între meandrele psihismului lor şi haosul peisajului modern, arhitectura lor părea atunci că nu poate avea decât forme sinuoase sau destructurate”. În expoziţia „Arhitectura deconstructivistă” din 1988, de la Muzeul de Artă Modernă din New York, ei vor figura alături de Frank Gehry, Rem Kolaas, Daniel Libeskind şi Zaha Hadid.

Ca rezultat al acestei consacrări a studioului, Coop Himmelb(l)au a primit în 1993 comanda pentru „Groninger Museum”, a cărui realizare o împarte cu designerul şi arhitectul Alessandro Mendini şi cu designerul francez Philippe Stark. Arhitecţii au transformat acest proiect într-un laborator al unei metode neraţionale, apropiată de dispozitivele concepute de artiştii contemporani. Există în operele acestor austrieci aspiraţii artistice care intră uneori în contradicţii insurmontabile cu exigenţele prozaice ale construcţiei. Pavilionul se prezintă ca o îmbinare arbitrară şi instabilă a volumelor mai mult sau mai puţin oblice. Wolfgang Prix le prezintă drept rezultatul unei munci marcate de fractalizarea obiectelor. „La Groningen am putut realiza pentru prima dată, la scară mare, concepţia noastră spaţială care face să explodeze cutia funcţionalistă într-o mie de bucăţi.

Cristalul, cutia şi norul

Akron Museum din Ohio pentru care studioul austriac a primit RIBA Award

În 1998, UFA Cinema Center din Dresda a deschis un nou capitol constând în proiecte ce vizau crearea spaţiului public prin intermediul arhitecturii. Muzeul de Artă „Akron” din Ohio se înscrie în această problematică. Terminat în 2007, edificiul se desfăşoară în jurul unui spaţiu de primire şi de circulaţie, intitulat „Crystal”. Faţetat, aşa cum o sugerează şi numele, el este scăldat în lumină şi asigură un fel de circulaţie între interior şi exterior. Pe latura sudică, Galeria „Box”, un paralelipiped monolitic îmbrăcat în metal, adăposteşte expoziţiile. Întregul este surmontat de un acoperiş plutitor, „Norul”. În spiritul proiectanţilor săi, arhitectura joacă rolul unui reper urban, un fel de punct de tensiune în spaţiul amorf al unui oraş fără calităţi, pradă unei etalări continue. Dacă, din acest punct de vedere, opera este o reuşită, spaţiile de expoziţie, destul de anoste, păcătuiesc prin absenţa eclerajului zenital, chiar dacă sunt situate la etaj. Reflectarea teoretică asupra actului arhitectural însuşi primează faţă de exigenţele specifice muzeelor.

Muzeul Confluenţelor din Lyon, motiv de dispute tehnice

Dacă arhitecţii austrieci n-au realizat până acum decât două muzee, ei au în studiu sau în construcţie numeroase proiecte. Unul dintre ele ar trebui, după mărturisirea lui Prix, să sfideze greutatea. Este vorba despre „Muzeul Confluenţelor” de la Lyon, instituţie dedicată ştiinţelor şi societăţilor, ce trebuie amplasată la confluenţa Rhônului cu Saône. Cu privirea îndreptată mereu către cer, Prix a conceput construcţia ca pe un asamblaj insolit al unui cristal şi al unui nor, „simboluri ale cunoscutului, respectiv necunoscutului, oglindă a mediului înconjurător familiar de astăzi şi a celui nesigur de mâine”. Cele două ambiţii ale arhitectului îşi găsesc o formă de împlinire în acest design complex şi ambiţios: pe de o parte, crearea unui spaţiu public prin intermediul arhitecturii, pe de altă parte, depăşirea legilor gravitaţiei în construcţie. Structura metalică a construcţiei nu se sprijină decât pe trei piloni, subliniind efectul de plutire a „Norului” ce conţine sălile de expoziţie. Punerea în operă s-a lovit de dificultţi tehnice care au pus la încercare, de 10 ani, şi antreprizele, şi asigurările. Greşeala este oare a proiectantului care îşi consideră dorinţele drept realitate sau a mediului tehnic şi juridic neadecvat?

Centrul Internaţional de Conferinţe de la Dalian, China

În China, dimpotrivă, totul este posibil. În timp ce lucrările sunt pe cale să se termina la „Centrul Internaţional de Conferinţe” de la Dalian, în nordul ţării, Coop Himmelb(l)au pregăteşte construirea unui muzeu la Shenzhen, lângă Hong Kong. Ambiţios, proiectul, care reuneşte două instituţii, articulează două corpuri arhitecturale în jurul unei spirale, a cărei mişcare creează retrageri ale faţadei. Motivul spiralei se regăseşte în viitorul „Muzeu de la Strongoli”, în apropiere de Crotona, în Calabria. O panglică îmbrăcată în metal se înalţă spectaculos deasupra golului. Conceptul reia aici datele unui concurs pierdut pentru un muzeu din Danemarca, transpuse însă pe solul arid al Italiei de Sud. Caracterul acestei concepţii depinde, într-adevăr, de context. În Egipt, Coop Hommelb(l)blau s-a inspirat din peisajul local pentru elementele vizuale pe care se fondează o concepţie asemănătoare. La Tell el-Daba, în delta estică a Nilului, trebuie să se ridice un „Muzeu de Arheologie”. Proiectul propus derivă dintr-un trunchi de piramidă, dar evocă şi o mişcare tectonică. Cu o aparenţă fragmentată, opera propune la interior un spaţiu unitar, graţie unei rampe ce coboară în pantă lină, la care lumina se revarsă dintr-un luminator. Încă o dată, Coop Himmelb(l) caută să uluiască vizitatorul. Aici ca şi în alte părţi, opera ce trebuie admirată este arhitectura.

Din Illinois la Tirana

Parlamentul Albaniei

Portofoliul studioului Coop Himmelb(l)au cuprinde o serie de edificii cu altă destinaţie decât muzeele. În 2002, ei au construit pentru „Expo 02” Forumul „Arteplag”, ce se oglindeşte în apele râului Leman. În 2005 şi în 2008 au revoluţionat arhitectura universitară, prin clădirile pentru Academia de Artă din München, respectiv „High School for Visual Arts” din Los Angeles, în timp ce, în 2007, ridicaseră un templu al automobilului, „BMW Welt”, din München.
Prevăzută să fie finalizată în 2014, „Banca Centrală Europeană” de la Frankfurt va consacra „mariajul avangardei cu capitalismul”. Studioul are acum filiale la Los Angeles şi la Guadalajara, în Mexic. Originalitatea concepţiei şi a proiectelor a adus firmei austriece o serie de premii: „Medalia de Aur”, la Viena, în 2002, Premiul „Annie Spink” pentru excelenţă în arhitectură, la Londra, în 2004, Premiul „American Architecture”, în 2005, pentru „The Chicago Athenaeum” din Illinois, „RIBA European Award” pentru „BMW Welt”, în 2008.

Recent, Coop Himmelb(l)au a câştigat concursul pentru proiectarea noului sediu al Parlamentului Albaniei de la Tirana, un complex ce se va desfăşura pe 28.000 de metri pătraţi, având ca nucleu o sală de reuniuni, concepută ca un con de sticlă, prima construcţie a unui studio de arhitectură austriac în această ţară. Forumul public comunică cu o terasă amenajată peisagistic, iar corpul de clădire rezervat birourilor va fi îmbrăcat într-o reţea de oţel perforat ce va permite iluminarea naturală a spaţiilor. (Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s