Cu Iuliana Vâlsan în landoul tuturor copilăriilor lumii


Pictură 2009-2011/Desene 2007-2011

Până în luna iunie, pictoriţa, graficiana şi scenografa Iuliana Vâlsan îşi aşteaptă publicul la European Art Gallery (Bucureşti, strada Regina Maria nr.18).

Pictând la Messina, la București și la Paris – în toate cele trei locuri are ateliere și galeriști care o expun, o urmăresc și o cotează -, Iuliana Vâlsan i-a atras pe iubitorii de artă români în ultima perioadă cu precădere prin ingenioasele, mult discutatele și foarte apreciatele sale scenografii de teatru. Ca și în pictură, Iuliana Vâlsan provoacă, nu te lasă indiferent și se supune doar unei rigori impuse de câte un demers ideatic precis. Există întotdeauna o prim abordare, o a doua, o a treia, și ele se pot multiplica. În pictura ei se adaugă profunzimile spațiale, semn, alături de iluminări diferite, de influența încă pozitivă a teatrului. Personajele sau obiectele-personaj capătă prin toate aceste metode o existență complexă sugestivă, încărcată. Și totuși, între toate aceste semne și coduri, Iuliana Vâlsan nu plictiseşte, nu obosește, o anume, când exuberantă, când gravă decorativitate, atrage și ochiul mai grăbit. Suprarealismul ei devine de astăzi, ștergând influențele trecute și câteodată evidente, contemporan nouă. Desigur până când se va neliniști din nou. E în firea artistului și Iuliana Vâlsan este evident un artist contemporan important. La Messina, la București, la Paris. (Radu Boroianu)

O atmosferă de factură suprarealistă se desprinde din picturile-vis, sau picturile-zâmbet, rezultat al evadării într-o lume interioară, în care copilăria, universul mic sau figurile simbolice creează un spaţiu de cele mai multe ori confortabil. O lume în care „Adam şi Eva”  sunt prinşi în cercul existenţelor conjuncturale, în care personajele îşi pierd chipul deasupra coliviilor în sau din care vor să evadeze, în care „inventarul” lumii este purtat de landoul veşnicei copilării pe care cei mai mulţi oameni au uitat-o, dar pe care artistul reuşeşte s-o trăiască până la sfârşitul vieţii.

Punct în centrul marilor pânze albastre, leagănul primei vârste, împodobit cu dantele, poartă mirifice arhitecturi orientale, case şi vagi figuri de animale de pluş, peisaje carelate ca tabla de şah, provocând adâncimi pe care imaginaţia le poate popula cu toate fantasmele. Fluturii vibrează coroane de copaci ce se confundă cu cerul şi cu norii străpunşi de ochi plutitori, către care gândul poate urca fie şi pe o minusculă scară plasată lângă căruciorul ajuns undeva adânc, sub linia ce desparte pământul de apa sentimentelor ascunse înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Iar musca, dominând un piesaj în planuri suprapuse, în care clădirile şi copacii au dimensiunile picioarelor ei, devine simbolul vizual al eternei relaţii interumane: „A face pe cineva să trăiască nu înseamnă să-l laşi intact”.

Interesantă în expoziţia Iulianei Vâlsan este capacitatea de a transpune întreaga vâltoare a neliniştii într-un univers atractiv al gesturilor mici. Într-o lume cu câteva puncte fixe – căruciorul, balonul, copacul, floarea, căţelul… -, traversând copilăria, pe care „se scriu” apoi figurile oamenilor, descoperirile gândurilor, cuprinderea lumii în personajul-pahar în care pluteşte, deasupra oraşului sedimentat, norul de figuri cu care individul se intersectează şi interacţionează.

Cunoscută publicului larg mai ales ca scenograf, autoarea insolitelor cadre în care s-au desfăşurat spectacole memorabile, puse în scenă de Andreea Vulpe, Carole Lorang, Alexandru Colpacci, Cristi Juncu, dar, mai ales, de Alexandru Dabija şi de Radu Afrim, cum ar fi mai recentele „Miriam W” sau „Avalanşa”, distinsă cu Premiul UNITER pentru decorul la „Herr Paul”, pictoriţa Iuliana Vîlsan foloseşte o parte din instrumentarul creatorului de decoruri şi în creaţiile picturale. „Visele”  sale sunt puneri în pagină ale unor trăiri de care un anume decorativism nu este străin. Este însă o „înscenare” a propriilor emoţii, a propriilor reacţii la lume, la existenţă, la nevoia de a evada din ea, oricât ai iubi-o. Artista construieşte pe pânză o lume ideală, rezultat însă al reflexiei, al interiorizării spaţiilor în care trăieşte, de la Bucureşti la Messina sau la Paris, unde are ateliere, lucrează şi expune, de pe scena teatrelor în atelier, din imperiul cuvintelor în cel al imaginilor. În care, ca şi în teatru, obiectele pot deveni personaje, într-un demers interşanjabil ca acela al visului.

Retragerea artistei în peisajul metaforic propus de expoziţia de la European Art Gallery nu este însă o evadare din real. Este numai o invitaţie la un alt fel de oglindire a lumii, la trăirea prin dorinţă şi prin emoţie, la acceptarea viziunilor originale asupra existenţei exterioare şi interioare, care ajung, la un moment dat, să se confunde. De aici, existenţa multiplelor planuri de lectură ale fiecărei opere, de aici complexa simbolistică a imaginilor şi, în special, încărcătura de sens pe care o resimţim pe deplin contemporană.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Anunțuri

Un comentariu la “Cu Iuliana Vâlsan în landoul tuturor copilăriilor lumii

  1. Pingback: Maini inteligente, cumparatori fericiti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s