Expo Maraton 7

Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca

Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca şi Galeria Casa Matei vă invită marţi, 24.05.2011, ora 18.00, la evenimentul expoziţional cu numărul 7 din cadrul Competiţiei Expo Maraton, competiţie adresată studenţilor Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca. Cei doi expozanţi aflaţi în competiţie, faţă în faţă, în cele două săli ale Galeriei Casa Matei sunt Cristina Curcan, studentă la Facultatea de Arte Decorative şi Design, secţia Design vestimentar, masterat, anul II, cu proiectul artistic „All strings attached” şi Claudiu Ghermăneanu, student la Facultatea de Arte Plastice, secţia Pedagogie, anul III, cu proiectul artistic „Punct cu punct ”.

Cristina Curcan propune prin proiectul artistic „All strings attached” anatomia unei transgresiuni de la firul textil la obiectul de artă. Intenţia artistei este să problematizeze conceptul de reciclare şi astfel transformă produse vestimentare de zi cu zi, uzate, în produse noi, îmbunătăţite, cu valoare estetică net superioară faţă de cea iniţială, prin procesul numit de artistă upcycling. Adaptate la spaţiul expoziţional, artista prezintă cinci produse vestimentare de culoare neagră, reprezentând reinterpretări ale clasicei „little black dress”. „Pentru aceasta doresc să informez publicul în legătură cu multiplele posibilităţi de upcycling ale unui produs vestimentar uzat”. Artista prezintă o reconvertire plină de energie şi rafinament a obiectului vestimentar în obiect artistic, o recontextualizare a unei forme artistice de serie într-una unicat.

Claudiu Ghermăneanu investighează în proiectul „Punct cu punct” aspecte artistice şi de manifestare pe zona de pop-art, aspecte ce presupun un experiment şi mai presus de toate o auto-observare şi cunoaştere. Tema proiectului “Punct cu punct” face referire în primul rând la tehnica desenului în puncte şi exploatarea lui în zona de pop-art. “Am considerat că această tehnică merge cel mai bine cu tehnicile grafice, cu mici interveţii de culoare, colaj dar şi cu o zonă a mixajului, combinând toate tehnicile (ulei, acryl, desen etc.) în care elementul principal exploatat şi experimentat este punctul, iar subiectul principal este portretul.
Ca punct de plecare a ales imaginea de consum în contextul contemporan actual, iar ceea ce îşi propune să facă artistul este si un experiment creativ, ce implică cunoaşterea de sine prin cunoaşterea celor din jurul său. În tot acest context, căutarea se îndreaptă spre investigarea identităţii acestora şi spre conturarea unei forme clare, prin corelarea portretelor subiecţilor cu elemente, obiecte icon, care îi reprezintă şi le rotunjeşte personalitatea.

Urmează, pe data de 26 mai, în penultima „confruntare”, Norbert Filep (Grafică, an I), cu proiectul „3,11metri la groapa cu nisip”, faţă în faţă cu proiectul „Portal” al lui Flaviu Rogojan (Foto-video, an II).

Cu Iuliana Vâlsan în landoul tuturor copilăriilor lumii

Pictură 2009-2011/Desene 2007-2011

Până în luna iunie, pictoriţa, graficiana şi scenografa Iuliana Vâlsan îşi aşteaptă publicul la European Art Gallery (Bucureşti, strada Regina Maria nr.18).

Pictând la Messina, la București și la Paris – în toate cele trei locuri are ateliere și galeriști care o expun, o urmăresc și o cotează -, Iuliana Vâlsan i-a atras pe iubitorii de artă români în ultima perioadă cu precădere prin ingenioasele, mult discutatele și foarte apreciatele sale scenografii de teatru. Ca și în pictură, Iuliana Vâlsan provoacă, nu te lasă indiferent și se supune doar unei rigori impuse de câte un demers ideatic precis. Există întotdeauna o prim abordare, o a doua, o a treia, și ele se pot multiplica. În pictura ei se adaugă profunzimile spațiale, semn, alături de iluminări diferite, de influența încă pozitivă a teatrului. Personajele sau obiectele-personaj capătă prin toate aceste metode o existență complexă sugestivă, încărcată. Și totuși, între toate aceste semne și coduri, Iuliana Vâlsan nu plictiseşte, nu obosește, o anume, când exuberantă, când gravă decorativitate, atrage și ochiul mai grăbit. Suprarealismul ei devine de astăzi, ștergând influențele trecute și câteodată evidente, contemporan nouă. Desigur până când se va neliniști din nou. E în firea artistului și Iuliana Vâlsan este evident un artist contemporan important. La Messina, la București, la Paris. (Radu Boroianu)

O atmosferă de factură suprarealistă se desprinde din picturile-vis, sau picturile-zâmbet, rezultat al evadării într-o lume interioară, în care copilăria, universul mic sau figurile simbolice creează un spaţiu de cele mai multe ori confortabil. O lume în care „Adam şi Eva”  sunt prinşi în cercul existenţelor conjuncturale, în care personajele îşi pierd chipul deasupra coliviilor în sau din care vor să evadeze, în care „inventarul” lumii este purtat de landoul veşnicei copilării pe care cei mai mulţi oameni au uitat-o, dar pe care artistul reuşeşte s-o trăiască până la sfârşitul vieţii.

Punct în centrul marilor pânze albastre, leagănul primei vârste, împodobit cu dantele, poartă mirifice arhitecturi orientale, case şi vagi figuri de animale de pluş, peisaje carelate ca tabla de şah, provocând adâncimi pe care imaginaţia le poate popula cu toate fantasmele. Fluturii vibrează coroane de copaci ce se confundă cu cerul şi cu norii străpunşi de ochi plutitori, către care gândul poate urca fie şi pe o minusculă scară plasată lângă căruciorul ajuns undeva adânc, sub linia ce desparte pământul de apa sentimentelor ascunse înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Iar musca, dominând un piesaj în planuri suprapuse, în care clădirile şi copacii au dimensiunile picioarelor ei, devine simbolul vizual al eternei relaţii interumane: „A face pe cineva să trăiască nu înseamnă să-l laşi intact”.

Interesantă în expoziţia Iulianei Vâlsan este capacitatea de a transpune întreaga vâltoare a neliniştii într-un univers atractiv al gesturilor mici. Într-o lume cu câteva puncte fixe – căruciorul, balonul, copacul, floarea, căţelul… -, traversând copilăria, pe care „se scriu” apoi figurile oamenilor, descoperirile gândurilor, cuprinderea lumii în personajul-pahar în care pluteşte, deasupra oraşului sedimentat, norul de figuri cu care individul se intersectează şi interacţionează.

Cunoscută publicului larg mai ales ca scenograf, autoarea insolitelor cadre în care s-au desfăşurat spectacole memorabile, puse în scenă de Andreea Vulpe, Carole Lorang, Alexandru Colpacci, Cristi Juncu, dar, mai ales, de Alexandru Dabija şi de Radu Afrim, cum ar fi mai recentele „Miriam W” sau „Avalanşa”, distinsă cu Premiul UNITER pentru decorul la „Herr Paul”, pictoriţa Iuliana Vîlsan foloseşte o parte din instrumentarul creatorului de decoruri şi în creaţiile picturale. „Visele”  sale sunt puneri în pagină ale unor trăiri de care un anume decorativism nu este străin. Este însă o „înscenare” a propriilor emoţii, a propriilor reacţii la lume, la existenţă, la nevoia de a evada din ea, oricât ai iubi-o. Artista construieşte pe pânză o lume ideală, rezultat însă al reflexiei, al interiorizării spaţiilor în care trăieşte, de la Bucureşti la Messina sau la Paris, unde are ateliere, lucrează şi expune, de pe scena teatrelor în atelier, din imperiul cuvintelor în cel al imaginilor. În care, ca şi în teatru, obiectele pot deveni personaje, într-un demers interşanjabil ca acela al visului.

Retragerea artistei în peisajul metaforic propus de expoziţia de la European Art Gallery nu este însă o evadare din real. Este numai o invitaţie la un alt fel de oglindire a lumii, la trăirea prin dorinţă şi prin emoţie, la acceptarea viziunilor originale asupra existenţei exterioare şi interioare, care ajung, la un moment dat, să se confunde. De aici, existenţa multiplelor planuri de lectură ale fiecărei opere, de aici complexa simbolistică a imaginilor şi, în special, încărcătura de sens pe care o resimţim pe deplin contemporană.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro