Sorin Ilfoveanu. Bărbaţi, femei, păuni, pisici…


Lucrarea I, Lucrarea II, Lucrarea XX… Diferitele momente ale universului lui Sorin Ilfoveanu, din expoziţia organiazată săptămâna aceasta de European Art Gallery, la Sala Dalles, sub patronajul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, trebuiau, cel puţin în catalog, să poarte un nume. Şi atunci ele se numesc Lucrare. Şi este poate cea mai bună soluţie pentru că picturile maestrului nu sunt subiecte. Sunt gânduri, sunt entităţi cu substrat ancestral ce prind chipul femeilor, bărbaţilor, lupilor sau pisicilor, florilor, cuplurilor întemeietoare.

Cu o aparentă simplitate a stilului, personajele-icoane, icoane mai curând ale unei lumi păgâne, cu miturile sale existenţiale, cu esenţializarea piesajelor, a animalelor, a relaţiei lor cu oamenii, „pozează”, asemănătoare, dar niciodată aceleaşi, în pânzele de mari dimensiuni. Sunt desenate clar pe fondul negru sau gri, sau galben, sau ocru al pânzei, în poziţii hieratice, ce trimit la arta vechilor iconari. Veşmintele lor, cu pliuri verticale, accentuând alungirea corpurilor, decorate cu semne punctiforme se detaşează net pe un fundal somptuos valorat, în pofida acrilicului folosit. Chipurile, asemănătoare, prezentate de cele mai multe ori frontal, rămân enigmatice, în nemişcarea lor, efigie a unei umanităţi aflate sub semnul eternităţii. Arhetipuri ale fiinţei. Ale unei lumi suficiente sieşi, care-şi etalează cu falsă simplitate forţa inetrioară. Forţă venită din dualitatea existenţei lor: ax al unei lumi şi parte integrantă a întregii ei ţesături, miraculoasă, deşi evidentă.

Femeile şi bărbaţii pictaţi de Sorin Ilfoveanu devin centrul acestei lumi, concentrând în jurul sau chiar în persoana lor florile ieşind din stratul de pământ, păunii care îi urmează sau care le servesc de fastuasă etolă, pisicile…

S-au pus peste pictura lui Sorin Ilfoveanu mai multe etichete, cel mai adesea cea de suprarealism. A fost asemănat cu Salvador Dali. De fapt, esenţa acestei arte nu are legătură cu suprarealismul, chiar dacă o parte a instrumentarului expresiv pare s-o sugereze. Nu visul, nocturn sau diurn, o patronează, ci o esenţă spirituală care transformă figura „realist” redată în veritabil suport pentru o spiritualitate cu note ancestrale. Chiar în cazul compoziţiilor erotice, dintre care câteva sunt expuse în balconul Sălii Dalles, nu sexualitatea contează.

Nu obsesia erotică, mai apăsată sau mai ludică, este subiectul lor, ci sensul începuturilor. Cuplul (pentru că indiferent de numărul compoziţiilor personajele păstrează acelaşi emblematic chip pe care îl aminteam) poartă înţelesul dincolo de contingentul cotidian. Realismul desenului este doar vehiculul ideii de geneză. Ciclul „Saturnaliilor”, cel al „Bacantelor” sau al „Metamorfozelor” pun în scenă ritualuri arhaice. Geneza, naşterea figurate în procesul lor din interiorul fiinţei, devenit vizibil, sunt însoţite de sunetul de corn al cântăreţului, vegheate de animale sacre, ca taurul sau inorogul, şi de păsări. Ele reactualizează pentru privitor o întreagă mitologie şi mistică a esenţei lumii. O simbolistică intelectualistă, uneori secretă guvernează arta lui Sorin Ilfoveanu, epurată de accidental. O mitologie transpusă în figurile sale bidimensionale, fără relief, epure estetice ale unor mituri ale începuturilor şi ale esenţei.

Calofil, Sorin Ilfoveanu îşi construieşte o mitologie subiectivă în care par să-şi fi dat întâlnire toate marile culturi ale lumii, interiorizate, transpuse într-un univers artistic propriu în care linie, culoare şi compoziţie, clare, nete, perfect lizibile şi în acelaşi timp încifrate, spun o frumoasă poveste a naşterii şi renaşterii lumii. Personajele lui poartă în ele misterul dragostei, dar şi al ascezei, într-o lume limpede, sugestivă, stăpânită de rigoarea desenului căruia culoarea i se supune, adăugându-i forţă şi expresivitate. Totul cu o uimitoare economie de mijloace, creatoare a unui stil singular şi imediat recognoscibil.

 Sentimentul pe care contemplarea picturii lui Sorin Ilfoveanu îl poate provoca este pertinent exprimat în catalogul expoziţiei de curatorul acesteai, Radu Boroianu, care declară că trăieşte o stare paradoxală în preajma pânzelor artistului: „Pe de o parte mă simt îndemnat livresc înspre artele paleo-creştine, pe de alta nu-mi dă pace palpitaţia evidentă de modernitate, metarealismul! Sorin Ilfoveanu îmi pare a fi dintotdeauna şi din viitor. Arta lui e fără vârstă. Mistică. Înţeleaptă. Da, de aceea Artistul e calm şi relaxat în Atelierul său. Înţeleptul se simte la el acasă. Mistica lui nu îndepărtează, înţelepciunea lui nu complexează. Faceţi efortul de a vi-l apropia. Veţi vedea, cu el împreună, totul pare simplu. Ca viaţa!”.
Expoziţia este deschisă până la 1 iulie.
(Victoria Anghelescu)
SURSA: Cotidianul.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s