Expo Maraton 6

Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca

Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca (UAD) şi Galeria Casa Matei vă invită marţi, 19.05.2011, ora 18:00, la evenimentul expoziţional cu numărul 6 din cadrul Competiţiei Expo Maraton, competiţie adresată studenţilor Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca. Cei doi expozanţi aflaţi în competiţie, faţă în faţă, în cele două săli ale Galeriei Casa Matei sunt Ioana Iacob, studentă la Facultatea de Arte Plastice, secţia Pictură, masterat, anul II, cu proiectul artistic „Fire” şi Daniel Popescu student la Facultatea de Arte Plastice, secţia Foto-video, anul II, cu proiectul artistic „RGB Network”.

Ioana Iacob şi conceptul „Fire” vorbesc despre pictură, sub forma unei instalaţii. Este un exerciţiu vizual şi conceptual care încearcă să expliciteze şi totodată să îi explice artistei modurile de funcţionare ale mediului picturii. Proiectul continuă o serie de demersuri artistice pe care Ioana Iacob le-a desfăşurat în ultima perioadă, legate de tematica condiţiilor de existenţă şi funcţionare ale mediului pictural („Don’t give up painting”- un proiect despre motivele pentru care se poate renunţa la pictură fără a renunţa propriu – zis la mediul în sine; „Prima lecţie”- o instalaţie în cadrul „Art booth” despre ceea ce cred a fi prima lecţie a picturii: culorile primare le determină pe cele secundare).

Fire este un proiect care, printr-o expoziţie / instalaţie, face inaccesibil tocmai accesul propriu – zis al spectatorului în spaţiul de expoziţie. Spaţiul tridimensional al intalaţiei este accesat, în mod forţat, dintr-un punct cvasi – unic de vedere, dintr-o poziţie privilegiată, controlată de către artist. Tridimensională, spaţială şi colorată, instalaţia nu se comportă concomitent ca environment şi este „contemplată” ca pictură. Astfel pictura poate fi vizionată 3D însă nu poţi face parte din aceasta la propriu deoarece spaţiul este ocupat de ea. Fire este metafora pentru mediul natural / minte / temperament printr-un sistem de fire (de aţă) faţă de care spectatorul nu poate fi decât spectator.

Daniel Popescu propune un proiect excentric, inventiv şi tehnic, video-instalaţia „RGB Network”. Proiectul artistic este împărţit în 3 componente de sine stătătoare. Acestea capătă un sens comun doar în momentul alăturării componentelor în acelaşi spaţiu de expunere, sub amprenta unui concept bine definit. Dispunerea elementelor constitutive este adaptată la sala expoziţională din Galeria Casa Matei.

Proiectul „RGB Network” aduce o laudă şi totodată o critică la adresa reţelelor de socializare şi a „virtualităţii” acestora. Privite conceptual ca şi întreg, cele 3 culori dominante utilizate, atribuie virtualitatea temei principale, networking-ul, un subiect ce pătrunde din ce în ce mai adânc în relaţiile interumane şi tinde să le afecteze ireversibil. La un nivel mai profund, expoziţia urmăreşte reacţia publicului la cei 3 paşi propuşi, pentru întâlnirea cu reţeaua de socializare şi se urmăreşte care dintre acestea generează mai mult interes. Fiecare culoare luată ca entitate simbolizează o caracteristică a procesului şi a contactului cu instalaţia propusă, prin analogie cu efectul psihologic asupra psihicului uman.
Cei 3 paşi, (invitaţia, întreţinerea interesului şi conştientizarea) monopolizează individual spectatorii şi se poate constata în urma acestui experiment o atitudine general valabilă legată de reţelele de socializare şi de nivelul de conştientizare personală.

Marele premiu al competiţiei este o vizită de documentare la Bienala Internaţională de Artă Contemporană de la Veneţia. Câştigătorul va fi desemnat pe baza voturilor din partea publicului. UAD vă aşteaptă să participaţi la evenimentele expoziţionale din Casa Matei pentru a decide câştigătorul.

Urmează, pe data de 24 mai, în cea de-a 7-a „confruntare”, Claudiu Ghermăneanu (Pedagogia artei, an III), cu proiectul „Punct cu punct”, faţă în faţă cu proiectul Cristinei Curcan (Master, Modă-Design vestimentar, an II), intitulat „All strings attached” .
(Vezi tot programul expoziţional pe News)

Cine sunt colecţionarii de artă din România

 „O colecție particulară este un serviciu public care oferă generațiilor ce vin acces la bogățiile pe care un spațiu, un timp și un popor au reușit să le creeze la un moment dat”. (Pavel Șușară)

A apărut primul dicţionar al românilor
care cumpără obiecte de artă

Cei mai cunoscuţi colecţionari de artă din ţară şi operele lor apar într-un dicţionar, o lucrare unică realizată de un cibernetician, Vasile Petrovici.
Vasile Petrovici este şi colecţionar de artă şi secretar al Societăţii Colecţionarilor de artă din România. Probabil că tocmai profesia lui de bază a dus la o lucrare exactă, minuţios concepută, cu o mare atenţie la detalii. Totul a pornit de la o cercetare care i-a relevat că nu există o asemenea lucrare: „Mi-am zis ce bine ar fi să avem mai multe informaţii despre colecţionari la un loc. M-am apucat de treabă, am consultat bibliografia şi rezultatul este acesta”, şi-a prezentat autorul cartea.

250 de colecţii

„Dicţionarul colecţionarilor de artă din România” îi invită pe iubitorii de artă să treacă pragul şi să afle mai multe despre colecţionarii zilelor noastre şi ai veacurilor trecute. Volumul cuprinde 250 astfel de colectori, cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi. În urma unora, în general graţie donaţiilor operelor de artă cumpărate, s-au născut muzee, precum Colecţia Simu Anastase, Colecţia Kalinderu Iancu sau cea a lui Zambaccian Krikor.

Culegerea lui Vasile Petrovici, pentru care a consultat peste 160 de surse bibliografice, arată diveristatea profesiilor celor care au cumpărat sau cumpără picturi, gravuri, sculpturi sau desene. Singurul punct comun nu poate fi decât dragostea de frumos. Sunt politicieni (Mihail Kogălniceanu), muzicieni (Garabet Avachian), medici, scriitori (Tudor Arghezi), artişti plastici sau critici de artă, militari, oameni de afaceri, ingineri (Leon Lasersohn) sau teologi, profesori, jurnalişti, profesori, avocaţi etc. Un ospătar, Apostol Apostilde (1898 – 1965), a avut în colecţie lucrări semnate de Alexandru Ciucurencu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Pallady, Petraşcu, Tonitza sau Vânătoru. Foarte mulţi dintre cei care trăiesc şi au acceptat să fie incluşi în acest dicţionar nu şi-au declinat profesia ori localitatea în care deţin colecţia, lucru de înţeles.

Pavel Şuşară, unul dintre colecţioanrii care apare în volum, spune că a început să îşi formeze o colecţie după 1989. „În perioada comunistă nu am avut obiecte de artă, nu am avut posibilitatea să cumpăr. Erau destul de scumpe şi accesul la ele era destul de greu. Erau câteva categorii care cumpărau obiecte de artă: juriştii, medicii, securiştii şi foarte mulţi din cei care erau la vârful puterii, indiferent de ce ierarhie, locală sau naţională. Era un privilegiu al aşezării privilegiate în spaţiu public”, a declarat criticul de artă pentru România liberă.

„Doar colecţionarii au scris despre viaţa artiştilor”

Pe lângă numele colecţionarului şi perioada în care a trăit/ trăieşte, structura volumului mai precizează profesia colecţionarului şi locul în care se află colecţia, categoriile aflate în colecţie şi numele artiştilor, care sunt prezentaţi, de asemenea, în ordine alfabetică. În dicţionar sunt prezentate doar lucrări de pictură, grafică şi sculptură, iar acolo unde a fost posibil numele artistul reprezentativ a fost trecut cu litere italice.
Mulţi dintre cei introduşi în dicţionar au publicat albume despre artă, fapt menţionat şi unora li s-a adăugat intervalul de timp (ani) în care au fost achiziţionate operele. De pildă, Alexandru Vlahuţă a scris despre „Pictorul Nicolae Grigorescu”, editura Tineretului, 1964, iar Mişu Weinberg a avut o colecţie activă între anii 1935 – 1947.
De asemenea, un alt capitol important este dedicat celor care au colecţionat lucrările unui singur artist, şi despre care la fel există surse biografice. Vasile Petrovici a descoperit, astfel, încă 681 de colecţionari.
„Sunt conştient că nu sunt cuprinşi absolut toţi colecţionarii. Fie că nu existau referiri în surse bibliografice, fie nu am avut puterea să strâng aceste surse. Deja am început să adun date despre noi colecţionari sau date despre colecţionarii deja existenţi în dicţionar. Cu datele existente acolo se pot face certe analize statistice. Pot să vă spun că am costatat că doar colecţionarii şi numai ei au scris despre viaţa artiştilor”, spune autorul.

Colecţiile sunt bunuri publice

Criticul de artă şi colecţionarul Pavel Şuşară spune că „Dicţionarul colecţionarilor de artă din România” este primul de acest fel, „într-o variantă mai extinsă pentru că a mai scris Petre Oprea un studiu despre colecţionari în urmă cu câţiva ani”. „Volumul este foarte important pentru că scoate colecţionarul din anonimatul lui şi îl oferă ca model, ca tip de compartament în relaţie cu patrimoniu şi cu bunurile care doar aparent sunt ale cuiva. În principiu ele sunt bunuri publice. Şi orice colecţie mare, orice colecţie importantă a sfârşit prin a oferi, a poleniza spaţiul public. Există colecţia de la Topalu, de pildă, care acum este parte a muzeului din Constanţa. Sunt nenumărate colecţii care alcătuiesc muzee, sunt muzee care s-au format prin donaţii diverse de colecţii particulare. Deci o colecţie particulară este amăgirea pe care şi-o oferă sieşi o persoană, o fiinţă trecătoare că se construieşte şi se valorizează în funcţie de ce adună într-o viaţă, dar în esenţă este un serviciu public, el face un serviciu public şi oferă generaţiilor care vin, chiar generaţiilor din proximitate, posibilitatea de a avea acces la bogăţiile pe care un spaţiu, un timp şi un popor au reuşit să le creeze la un moment dat”.(Manuela Golea)
SURSA: romanialibera.ro/16.05.2011

Istoria artei respectă teoria artei

Istoria artelor din Europa Centrală şi de Est după 1989

O iniţiativă de Sterling şi Francine Clark Art Institute

Unfolding Narratives: Art Histories in East-Central Europe After 1989
EAST-CENTRAL EUROPE SEMINAR SERIES
2010-2011
An initiative of the Sterling and Francine Clark Art Institute

Art History Meets Art Theory

New Europe College-Institute for Advanced Study, Bucharest, Romania
20-21 May, 2011

Draft Program

Friday, 20 May

9:30 am: Opening remarks
10:00 – 11:30 am
Session I: Time, Narratives, and Trauma

Moderator:
Keith MOXEY: Time and Translation
Edit ANDRAS: The Time of the Eastern European Other and it’s Memory
Karolina JEFTIC: Representing Trauma?

Discussions 11:30 – 12:00
Coffee break

12:00 – 1:30 pm
Session II: Archives as Art-Historical Devices

Moderator:
Sven SPIEKER: The Transversal Archive
Călin DAN & Iosif KIRALY: Art History as a Story-Telling Machine. 3 Photographic Projects by subREAL

Discussions 1:30 – 3:00 pm
Lunch break

3:00 – 4:30 pm
Session III: Socialism and its Legacies

Moderator:
Anna BRZYSKI: What to do with ‘Bad’ Eastern European Art?
Magda RADU: Do We Have the Right to Know? Conceptual Art and the Writing of Art History
Magdalena MOSKALEWICZ: Writing the Art History of Late Modernist Art from a Socialist Country – Some Reflections on Poland

Discussions
4:30 – 5:00 pm
Coffee break

4:30 – 6:00 pm
Session III continued

Moderator:
Karel CÍSAŘ: Who’s Afraid of the Neo-Avant-Garde of the East?
Ileana PINTILIE: Art under Ideological Control. “Subversive Practices” in the Romanian Context
Anthony GARDNER: Towards an Aesthetic Politics of Postsocialism

Discussions
7:30 pm
Dinner

Saturday, 21 May

10: 11:30 am
Session IV: Theories of Art, Past and Present

Moderator:
Ruxandra DEMETRESCU: Theoretical Models in the Romanian Art Criticism: The German ‘Esoteric’ Model
Ladislav KESNER: Four Observations on History and Theory in Central/Eastern European Art HistoryMária ORIŠKOVÁ: Theories/Methods or Critical Terms for Art History in East-Central Europe?

Discussions
11:30 – 12:00
Coffee break

12: 1:30 pm
Session V: East and West: Entangled Histories, or Diverging Ones?

Moderator:
Steven MANSBACH: Reviewing Subjects and Methodological Disquiet
Magda CÂRNECI: Balkanism and Cosmopolitanism, or How the Discourse of Art Criticism in South-Eastern Europe Has Evolved in the Last 10 Years

Discussions
1:30 – 3:00 pm
Lunch break

3:00 – 4:30 pm
Session V: Global, or Comparative Art Histories?

Moderator:
Beat WYSS: The Mirror Stage of Art History
Piotr PIOTROWSKI: Writing Art History after 1989

Discussions
Concluding Remarks
7:00 or 7:30 pm
Dinner