Clasicitate şi bizarerie
Piero Fornasetti a fost pictor, sculptor, decorator de interioare, ilustrator de carte şi creator a peste 11.000 de obiecte. Celebrat ca unul dintre talentele cele mai originale şi creative ale secolului al XX-lea, în timpul vieţii sale a dat naştere unui limbaj de imagini imediat recognoscibile şi fascinante. Lumea lui Fornasetti e magică, plină de imagini şi culoare, dar şi de spirit şi umor.
Dulapuri, paravane, casete litografiate cu o arhitectură nebună şi trompe-l’oeil-uri, coridoare tapisate în infinitate, bucătărie invadată de fluturi şi Venere pudice, toate sub genialitatea lui Piero Fornasetti. El imprima manual litografii originale ale artiştilor contemporani, precum De Chirico, Manzu şi Sassu. Fiecare piesă, diferită de cealaltă. Folosea toate materialele, precum sticlă, metal sau marmură. Îi plăcea în aceeaşi măsură să deseneze acuarele şi flori delicate, încercând să traducă lecţiile lui Morandi şi teoria Zen.
Casa sa, numită şi „Casa Magului”, se află în Milano. Este un mic miracol. Are două etaje, iar la intrare te întâmpină un arlechin incizat în uşa cu geamuri mari şi luminoase prin care pătrunde soarele. Arlechinul se repetă şi pe alte uşi, dar abia intrat ochiul este bombardat de mulţimea obiectelor, cărţi, mobile, peşti care înoată pe mese, soare şi lună care surâd din lampadare, alte figuri enigmatice. Apoi, broaşte ţestoase, mâini, frunze şi siluete, scaune în forma unei cărţi, trandafiri sub forma ferestrelor, în realitate un trompe-l’oeil.
De-a lungul anilor, Piero Fornasetti a semnat covoare, ţesături, decoraţiuni interioare, mobile, cu stilul său inconfundabil, ieşit din propria fantezie. A trăit între 1913 şi 1988, iar acum totul merge înainte datorită fiului său Barnaba. În această casă bizară se exprimă o estetică contemporană, alături de o imagine a clasicităţii, devenită de-acum mitică.
Într-un interviu acordat în 1987, creatorul mărturisea: „Designul ar trebui să fie o producţie de obiecte de înaltă calitate, cu preţ mic. Între timp totul s-a schimbat, pentru că el se vinde acum la preţuri mari, în special elitelor. Pentru că mie nu mi-ar place să văd 200 de persoane la un cocktail stând cu farfuriile în mână, m-am gândit că trebuie să fac ceva funcţional. Atunci când o persoană ştie să deseneze un nud, cred că trebuie să ştie să deseneze şi un palat sau motorul unui automobil. Pentru mine, cuvintele Renaştere şi Clasicism nu există. Ele sunt echivoce, cum sunt şi Neocalsicismul, Barocul. Sunt invenţii. Totul e să ştii să desenezi bine”.
Brandul Fornasetti
Această casă-monument din Milano este în continuă devenire, de la bunicul Fornasetti la fiul său Piero şi apoi la nepotul Barnaba. O casă de artişti, remodelată tot timpul. Dincolo de rădăcini e un spaţiu cu un surplus de plăcere, dar şi de decoraţie. Frumuseţea s-a născut din această întâlnire cu obiectele în care decorul, forma, designul nu sunt obişnuite. Clasicitatea reiese din justele proporţii şi preţiozităţi din care s-a născut brandul Fornasetti.
„Tatăl meu, Piero, nu căuta perfecţiune în materiile prime. Dacă vă uitaţi la aceste ceşti de cafea, care poate au unele imperfecţiuni, modul lui de a aplica desenul oferă senzaţia unui mare desenator. Îi plăcea să spună: secretul meu este imaginaţia. Şi de aici, aceste bizarerii care îţi dau senzaţia de vitalitate. Cred că această globalizare nu va dura mult pentru că ea se bazează pe creşterea la infinit a unor obiecte similare care cred că vor apune. Tatăl meu spunea: dacă te adaptezi modei, poţi să ajungi cu întârziere pentru că deja s-au adaptat toţi”.
Într-adevăr, s-ar putea spune că Piero Fornasetti este un artist alchimist. De altfel, recent a fost editată o carte a acestuia cu 2.800 de imagini, împărţite între titlurile „Artistul alchimist” şi „Magazinul fantastic”.
În 1940, Piero Fornasetti îl întâlneşte pe Gio Ponti şi face o adevărată pasiune pentru obiectele sale litografiate cu noi tehnici pe mătase şi ţesături. Se nasc astfel primele multiplicări ale artei. După primele Trienale, piesele de ceramică sunt invadate, la fel ca şi stampele, de peşti sau de faimoasele „decupări” din ziare, astfel încât primul etaj al casei sale devine un laborator de creaţie. Începe un fel de utopie a neorenascentismului în care este îmbinată utopia artizanală cu cea contemporană, asemănătoare dadaismului, obiectele depăşind utilitatea practică.
Camerele au culori distincte. De exemplu, sufrageria este verde, având un birou şi un fotoliu ce poartă denumirea de „Bilete de vizită”, create de Fornasetti, şi o vitrină cu numeroase pahare Biedermeier divers colorate. Un birou este roşu, culoare obsesivă, de altfel. Dormitorul, în aceeaşi culoare, are un pat în formă de barcă, cu un paravan care expune „Îngerul antic cu Venere”, semnat de el. În camera de la intrare, care este galbenă, se află un imens portret al unui Anonim lombard din secolul al XVI-lea. Apoi întâlnim camera peştilor, unde între sardine, moluşte, melci se află diferite cutii colorate. Ele au fost comandate la New York, într-o fabrică chinezească, urmărind antica tradiţie a firului de mătase înnodat.
Camera de oaspeţi este tapetată cu motivul norilor, are mobile în stil clasicizant, cu o imensă oglindă de la 1700, lucrată de Luca de Leyda (1494-1533) şi numeroase lampadare, toate cu fluturi. În bucătărie, alături de o „Natură moartă”, atribuită fratelui lui Guercino, se află o tempera a lui Piero Fornasetti, intitulată „Vânzătoare de fluturi”, fluturi care animă, de altfel, stampele, mesele, scaunele, ferestrele.
În Salonul de cafea, masa este formată din fragmente romane, iar o oglindă ce se află deasupra şemineului are o ramă formată din sticlă de Murano. Pereţii coridoarelor au un tapet ce poartă denumirea „Gerusalemme”. El poartă marca lui Pietro Fornasetti.
Adjudecat!
Creaţiile lui sunt o prezenţă foarte căutată în licitaţiile naţionale şi internaţionale, cu cotaţii importante.
În 15 decembrie 2010, un panou „Gerusalemme”, realizat în 1955, a fost adjudecat pentru 6.448 de euro. Preţurile scad în ceea ce priveşte micile obiecte vintage, precum diverse lampadare şi porţelanuri, care pot fi cumpărate cu preţuri în jur de o mie de euro. Celebrele sale paravane sunt adjudecate la preţuri mari. La licitaţia de la Christie’s, din 2006, un asemenea exemplar realizat în 1950, în colaborare cu Gio Ponti şi decorat cu litografii din Veneţia, a fost adjudecat pentru 147.000 de euro.
La licitaţia de la Sotheby’s New York din 16 noiembrie 2007, paravanul numit „Camera metafizică”, elaborat în 1958, înalt de 2,5 metri, a fost cumpărat pentru 205.000 de euro. Până şi micile casete ca nişte cutii au obţinut un frumos succes, fiind plătite între 63.000 şi 95.000 la Christie’s Londra, în 21 aprilie 2010. (Magdalena Popa Buluc)
SURSA: Cotidianul.ro