Peter Voulkos – 50 de ani de carieră artistică

Frank Lloyd Galerie
Perioada: 30 aprilie – 28 mai 2011.

O selecţie de 20 de lucrări, reprezentative pentru o carieră artistică de peste 50 ani, din creaţia lui Peter Voulkos sunt prezentate publicului, în cursul lunii mai 2011, la Frank Lloyd Galerie.

Peter Voulkos (1924-2002, pe numele adevărat Panagiotis Voulkos), este unul dintre cei mai importanţi artişti americani, reprezentant major al Expresionismul Abstract. Cunoscut pentru activitatea sa revoluţionară în folosirea lutului ca mediu artistic, prin intermediul căruia a trecut prin demarcaţia dintre ceramica tradiţională, meşteşug şi arta plastică, Peter Voulkos experimentează forme cu aspect geologic care au suprafeţe texturate şi incizate. Deşi cariera sa a început în domeniul turnării în bronz (ca profesor a înfiinţat o turnătorie de bronz off-campus în anii 1960), el nu a părăsit niciodată lumea argilei.

Peter Voulkos este cunoscut în special pentru activitatea sa de ceramist.  Expoziţia de la Frank Lloyd Galerie prezintă, pe lângă producţiile ceramice, o parte a lucrărilor lui Voulkos turnate în bronz şi o serie de schiţe şi desene. Peter Voulkos a avut de-a lungul carierei sale artistice, de peste 50 de ani, preocupări în domeniul picturii şi al graficii. Interesul lui major s-a manifestat în interdependenţa dintre calitatea suprafeţei şi cea a liniilor incizate, calitate a suprafeţei pe care Voulkos o definea ca „o îmbinare de linii alternative şi sinuose sau adânc incizate în placă, prin decapare, tehnică asemănătoare cu cea folosită în sgraffito”. Aceste elemente transmit un sentiment de dinamism şi lasă piesei ceramice o „urmă” a procesului tehnologic prin care a trecut, semne care rămân ca o amprentă specifică a producţiilor lui Voulkos. Ceramica se eliberează de „tirania” materialelor, ceramistul preferând întâmplarea în căutarea formelor complexe şi monumentale ce izvorăsc din originalitate, atitudine şi idee.

Imaginile desenate pe hârtie, o altă îndeletnicire a lui Voulkos, poate mai puţin cunoscută, erau studii pentru viitoare lucrări. Cu toate acestea, multe dintre desene nu au fost folosite ca plan de elaborare a lucrărilor lui, ele fiind, mai degrabă, o prelungire formală a creaţiilor ceramice, permiţându-i lui Voulkos să exploreze şi să dezvolte idei într-un format liniar şi bidimensional.
De-a lungul carierei sale, Voulkos a fost cunoscut ca un inovator. Ceramistul şi sculptorul Kenneth Price a declarat: „Într-un fel sau altul, el a influenţat toată lumea care face artă cu ajutorul lutului, deoarece el a fost principala forţă creatoare în eliberarea materialului, pe care l-a rupt din toate normele de până atunci pentru a stabili alte reguli”. Într-un necrolog pentru The New York Times, Roberta Smith a scris: „ferm în folosirea pământului ca un meşteşugar, Mr.Voulkos a continuat să reinventeze ceramica ca un motiv de întâlnire pentru pictură şi sculptură. În timpul carierei sale de 50 de ani, domnul Voulkos a fost un influent gânditor, profesor şi inovator neînfricat care a urmat un curs în continuă schimbare”.

S-a scris mult despre metodele folosite de Peter Voulkos în domeniul ceramicii, procedee de lucru ce au ridicat acest vechi meşteşug la nivel de mare artă. Producţiile ceramice ale lui Voulkos sunt renumite pentru greutatea vizuală liber-formată a construcţiei, agresivitatea şi energia decorului. Cea mai bună caracterizare a lucrărilor sale este cea de primitivism sălbatec, datorită formlor sculpturale a obiectelor, cât şi a metodelor tradiţionale pe care le folosea prin modelajului cu ajutorul roţii de olar şi a arderilor cu lemn. (vezi Ceramica între tradiţie şi experiment). Nu există la ora actuală nici un mare muzeu în America sau din lume care să nu deţină o lucrare de colecţie aparţinând lui Voulkos.

Frank Lloyd Gallery este o sursă importantă pentru colecţionari privaţi şi, de asemenea, funcţionează ca un muzeu de proiecte curatoriale şi achiziţii din domeniul picturii, sculpturii şi ceramicii contemporane. (Grigore Roibu)
SURSA: Artdaily

Ana Ilfoveanu şi măsurarea timpului

Galeria Veroniki Art (Intrarea Murmurului , Nr. 2-4, Sector 1, București) vă invită miercuri, 11 mai, ora 18.30, la vernisajul expoziției de pictură și desen Paradis atipic, semnată de un nume important al artei contemporane: Ana Ruxandra Ilfoveanu.

Expoziția este deschisă în perioada 11 mai -1 iunie 2011.

O privire fie și cvasiretrospectivă asupra evoluției unui artist aflat în plină maturitate creatoare presupune un parcurs minuțios și îndelungat. Pentru că tocmai încercarea de recuperare a etapelor sale profesionale este un demers care se cuvine întreținut cu mult respect față de opera sa și putere de sinteză, dar, mai ales, cu pasiune nestingherită de excese sau stângăcii flagrante din partea celui ce se încumetă la acest drum. Este asemenea unei aventuri nelipsite de riscuri. Luând, însă, în calcul contextul cultural actual, cu îndoielile, exasperările și perplexitățile proprii atât creatorului cât publicului iubitor de artă, cred, mai curând, într-o împăcare cu ideea că, pentru orice artist, important este momentul prezent; confesiunea sinceră prin care ni se dezvăluie într-o etapă distinctă a creației sale – ca un sumuum de repriviri și reconsiderări asupra rostului propriu… Nu este mai puțin adevărat că, și în acest caz, prezentarea operei pe simeze este un „episod” de mare curaj în a-și mărturisi, frust, propria interioritate dar și bucuria de a dărui. Galeria Veroniki Art găzduiește, în perioada 11 mai – 1 iunie, a.c., personala de pictură și desen, „Paradis atipic” semnată de Ana Ruxandra Ilfoveanu. Pictorița face parte din familia rară a acelor artiști care există, visează, creează și cred în totala dăruire pentru artă și în împlinirea prin această trăire: a măsurării timpului propriu prin limbajul artei. Așadar, ce poate însemna, astăzi, o expoziție personală pentru un artist a cărui faimă crește în mod proporțional cu scrupulozitatea sa de a se concentra pe propria formare și regăsire, într-o nobilă discreție? Pentru Ana Ruxadra, cum îi spun apropiații, înseamnă că… paradisul este aproape. Artista ne oferă un prilej unic de a-i desluși, secvențial, cele mai recente căutări (începând din 2010) în spațiul proximității: ciclul de lucrări pe tema „Paradisului”, cu subtemele „Paradisul pierdut” și „Paradisul regăsit”. Compoziții în ulei pe pânză și desene în peniță, tușuri colorate și pensulă pe hârtie (acestea fiind, de fapt, punctul de plecare al picturilor în ulei pe pânză) inspirate de tema paradisului biblic sau conținând trimiteri culturale pe aceeași temă (John Milton „Paradisul pierdut”, „Paradisul regăsit” sau romanul „O casă la capătul lumii” al lui Michael Cunningham), lucrările Anei Ruxandra Ilfoveanu sunt, în realitate, pretexte care transportă privitorul în registrul predilect al picturalității sale; povestiri care nu aparțin vreunui loc sau vreunui spațiu anume, ci sunt, mai degrabă, constante ale timpului prezent; frânturi de viață, metafore ale desprinderii de imediatul lumii, ale trecerii în iluzoriu. Iar „Măsurarea lumii” , „O casă la capătul lumii”, „Îngerul se joacă toamna”, „Dimineața în Paradis”, „Discurs la Paradisul pierdut”, „Și îngerii se plimbă” – pentru a cita câteva din titlurile lucrărilor ce aparțin ciclului „Paradis” – un univers în cheie figurativă, cu elemente surrealiste, face proba unui excelent discurs de măiestre. I se adaugă seria „Portretelor” (un altfel de portret) care au preocupat-o în ultimii ani. Personajele umane – bărbați sau femei – care populează compozițiile artistei, stau sub forța simbolului; sunt expresia atributelor caracteriale sau de atitudine, și nu a individualității. Rostul lor pare a fi și acela de a rezuma, fie și moralizând, multitudinea stărilor de spirt prin care lumea umană își poartă amprenta evoluției istorice. Dresorii de păsări, dresorii de șoimi, dresorii de pisici sunt, la rândul lor, fragmente narative dintr-o poveste fără sfârșit; un spectacol real în care fiecare își dezvăluie identitatea ca pe un rol. De o mare forță expresivă sunt și picturile din seria „Dealuri”, în care Ana Ruxandra Ilfoveanu se oprește asupra motivului său predilect – satul colinar. „Dealuri, vara” sau „Dealuri, toamna”, traduse plastic prin reprezentări expresioniste, reduse la fâșii de coline, în care coabitează fermitatea desenului și pulsul exuberant al viului materiei, în verzuri și brunuri catifelate, aduc privitorul mai aproape de frumusețea netrucată a unei lumi atât de aproape de noi și, totuși, atât de greu de identificat și de prețuit. O lume, asemenea unui portret în mișcare sau a unei povești încărcată de mister, aflată la capătul lumii și al timpului. Ana Ruxandra Ilfoveanu are meritul de a ne avertiza că această lume există. Cu atât mai mult de a ne face părtași la avantajele ei morale și estetice asupra fiecăruia dintre noi.

Ana Ruxandra Ilfoveanu, născută pe data de 5 decembrie 1947, la Ploiești este pictor și desenator. Absolventă a Academiei Naţionale de Arte Bucureşti, clasa profesorului Corneliu Baba, ea este soția pictorului Sorin Ilfoveanu și mama artiștilor plastici Adrian Ilfoveanu și Nicu Ilfoveanu. Din anul 1976 a început să expună în galeriile şi muzeele din ţară şi din străinătate, fiind, din anul 1977, membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Artist solitar, închis în propriile imaginii ca într-o lume fabuloasă, lucrările ei par a fi decupate din vise stranii şi misterioase.
(Veronica Marinescu)
SURSA: www.veronikiart.ro