De vorbă cu pictorul Cosmin Frunteş


Cosmin Frunteş realizează, prin intermediul picturii, o „arheologie” a societăţii, recuperând mesaje văzute, observate şi trăite. Lucrările lui evidenţiază zone cu substrat filozofic şi politic, suprapunând realităţii sociale demersul lui pentru exprimarea vitalităţii subconştientului. Pictorul este apropiat de spiritul omului contemporan, pe care îl investighează, încearcă să-l înţeleagă şi, apoi, ne transmite, prin propriul limbaj plastic, analiza lui asupra unei lumi pluraliste şi multiculturale, supusă în acelaşi timp unei tensiuni contradictorii. Cosmin Frunteş reuşeşte să mute semnificaţia contemplativă a peisajului într-o zonă a trăirii personale şi a criticii faţă de realitatea care îl înconjoară. Expoziţia Real Life (Cărtureşti, 2011) prezintă o explorare afectivă a spaţiului natural, lucrările lui având o forţă penetrantă ce transmit un sentiment de protest împotriva lucrurilor nestabile, împotriva convenţionalului şi al decadenţei morale.
Născut în 1976, la Braşov, Cosmin Frunteş a absolvit Universitatea Arte Bucureşti, specializarea pictură. Începând din anul 1995 a participat la mai multe expoziţii de grup şi a avut 10 expoziţii personale la Thionville, Franţa 1995; Galleria 28, Timişoara, 2002; Braşov în 2003, 2006, 2008 şi 2010 şi, acum, la Bucureşti, în perioada 4 – 30 aprilie 2011, la Cărtureşti (vezi afişul pe rubrica News).

„A fi artist în România este un mare sacrificiu”

Grigore Roibu: Care este sursa de inspiraţie a acestor viziuni picturale ale spiritului cu origini în gândire şi sentiment, care apoi sunt valorificate în lucrări a căror expresie este adusă la un prag de ambiguitate a relaţiei cu abstractul? În ce măsură lucrările tale sunt concepute pentru a provoaca şi ce sentimente doreşti să activezi privitorului cu ajutorul lor?

Cosmin Frunteş: Sursa de inspiraţie este lumea în care trăiesc, natura, locurile, momentele de întâlnire cu anumite cadre rezonante.
Reprezentarile mele sunt incitante, pentru unii intrigante, nu sunt reprezentări comode, dar sunt cadre din contextul nepăsării sociale, părăsirii identităţii spirituale şi degradării umane…

– Lucrările tale de pictură, mai ales cele în care tratezi figura umană, au o anumită simplitate şi un aer expresionist. Care este simbolistica ce stă la baza lor?

– Observaţia ta este bună. Da, caut simplitatea lucrurilor, expresia omului care trăieşte, care îşi trăieşte viaţa într-un context nefavorabil dezvoltării lui armonioase. Suntem supuşi brutalităţii unui sistem care a inversat valorile istorice şi morale.

– De multe ori în alcătuirea creaţiei artiştii apelează la simboluri ce nu pot fi înţelese de publicul larg. Cărui tip de public se adresează creaţia ta?

– Când pictez nu mă gândesc dacă lucrarea va place sau nu privitorului. Proiectul meu vine din nevoia de a picta liber.

– Poţi enumera unele repere care crezi că nu pot lipsi din felul tău de a picta, din universul pe care îl propui.

– Cel mai important reper pentru mine este pofta de lucru. Având această poftă sunt mereu într-o stare de observare, de interpretare, de gândire şi, atunci, universul pe care îl propun vine de la sine.

– Subiectele abordate de mulţi tineri artişti au legătură cu contextul social şi politic sau pot exista în sine, fără a fi influenţate de realitatea exterioară. Cum vezi această relaţie cu realitatea economică şi politică din România şi care este condiţia artistului în societatea noastră?

– Contextul românesc nu a fost niciodată pro cultural şi nici nu a susţinut mediul artistic. Ne lăudăm cu valori pe care le-am alungat din ţară şi, acum, sunt cunoscuţi ca artişti „ex români”. De exemplu: francez de origne română. Eu cred că doar 10% din populaţia ţării are cu adevărat bun simţ. A fi artist în România este un mare sacrificiu. Deliciul naţional e altul, diferit de cel de a consuma arta şi, asta, din cauza mediocritaţii promovate prin toate sistemele, atât cel social-politic, cât şi cel din media-artistică.

– Ştim cu toţii care este situaţia unui tânăr artist pe piaţa românească. Ce ar trebui să se schimbe pentru a le oferi mai multe oportunităţi?

– Este nevoie de mai multă culturalizare a maselor, putere de cumpărare, susţinere şi programe reale de finanţare din partea statului.

– Crezi că se poate trăi din pictură în România?

– Sunt excepţii.

– Nu putem încheia fără a ne spune ce proiecte de viitor ai.

– În primul rând lucrul în atelier, iar până anul viitor voi avea o expoziţie personală la Braşov, la galeria UAP, apoi în iulie 2012 la Berlin şi, tot în 2012, în Franţa, la Thionville.
(Interviu realizat de Grigore Roibu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s