Un artist care merită readus
în atenţie:
Grégoire Michonze
Artişti uitaţi
Grégoire Michonze este încă un nume uitat în România, al unui artist apropiat cercurilor suprarealiştilor francezi. Stilul său a fost influenţat de principiile acestora, însă s-a dezvoltat într-o direcţie personală. Picturile sale prezintă scene câmpeneşti, dansuri, sărbători cu numeroase personaje – săteni, familii, ţărani, copii – în compoziţii alegorice sau narative.
Operele sale se vând în licitaţii, pe pieţele de artă din Israel, Franţa şi Marea Britanie, prentru sume ce ajung până la aproape 18.000 €. Lucrarea care a înregistrat cel mai mare preţ într-o licitaţie publică de artă este intitulată „La ţară” (ulei pe hârtie pe pânză, 61×92 cm) şi s-a vândut în Israel, la Tiroche , Herzliya Pituach, în 2005, pentru 17.919 €. O altă pictură, „Rixe” (ulei pe pânză, 114×146 cm) din 1966, reprodusă mai jos, s-a vândut la Paris, la casa de licitaţii Calmels, în 1995, pentru 12.196 euro.
Grégoire Michonze (Michonznic) s-a născut în 1902 la Chişinău. Pregătirea artistică a început-o la Şcoala de Arte din oraşul natal, pictura tradiţională de icoane care se practica acolo ducând la interesul lui Michonze pentru tehnica guaşei. După anexarea Basarabiei la România, în 1918, s-a mutat la Bucureşti, unde s-a încris la Şcoala de Arte Frumoase. Pe durata studiilor sale la Bucureşti, a lucrat cu Victor Braunner ca asistent de scenograf la Teatrul Naţional.
În 1922 a plecat către Paris, prin Grecia, Istanbul şi Marseilles, călătoria marcându-i pictura de peisaj de mai târziu. La Paris, a intrat la École des Beaux Arts şi l-a cunoscut intâmplător pe Max Ernst, care l-a introdus în cercul suprarealiştilor, format, printre alţii, de André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy şi André Masson.
Între 1927 şi 1930 a realizat naturi statice şi peisaje suprarealiste şi şi-a schimbat numele în Michonze. În aceeaşi perioadă i-a cunoscut pe Henry Miller, Ilarie Voronca şi Benjamin Fondane, cu care a legat prietenii de lungă durată. Până la începutul anilor ’30, Michonze se îndepărtase de direcţiile principale ale suprarealismului şi decisese să îşi urmeze propriul stil, mutându-se mai întâi la Cagnes-sur-Mer, iar apoi la Saint-Paul-de-Vence. Prima sa expoziţie personală a deschis-o în 1932 la Antibes.
A mai expus la Salonul Independenţilor, între anii 1934 şi 1936, picturi cu numeroase personaje de mari dimensiuni, juxtapuse, într-un stil de un naturalism suprarealist.
În anul 1937 s-a mutat la New York şi Massachusetts, iar la întoarcerea în Franţa, a cunoscut-o şi s-a căsătorit cu artista scoţiancă Una Maclean. A luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind capturat şi apoi eliberat, în 1942.
După încheierea războiului s-a întors la Paris, unde s-a stabilit într-un atelier de pe Rue de Seine şi a început din nou să picteze portrete şi naturi statice. În 1947 a primit cetăţenia franceză, iar în anul 1949, Fundaţia Franceză pentru Artă Modernă i-a cumpărat opera „La moisson”.
Galeria Arcade din Londra a deschis prima sa expoziţie în Marea Britanie în anul 1946, iar în perioada în care a locuit în Anglia şi Scoţia, în 1948, a expus la Institutele Franceze din Edinburgh şi Glasgow. După prima sa expoziţie pariziană din 1953, a expus din nou în Anglia, Statele Unite ale Americii şi Israel.
În 1970 a călătorit la Veneţia şi la Roma, circuit în care s-a dedicat picturii.
S-a stins din viaţă la Paris, în anul 1982.
Michonze a fost reţinut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) şi mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfăţişând, de regulă, peisaje şi/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, şi-a expus principiul: „Subiectele mele n-au subiect. Ele există doar pentru o finalitate poetică. Dacă poezia este acolo, pânza este finalizată. Nicio istorie. Doar poezie pură, preferabil neintitulată.”
În România este cunoscut pentru ilustraţiile sale la cartea lui Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”.
Muzeul de Artă Modernă din Troyes a deschis în 1985 o amplă retrospectivă a operei sale.
(SURSA: Artmark)
Citiţi pe aceeaşi temă:
Compoziţiile melodice ale lui Mattis-Teutsch
Constructivismul abstract a lui Henri Nouveau
Formele picturale ale lui Reuven Rubin
artavizuala21 