Muzicalitatea formelor în ceramica lui Goro Suzuki

Spiritul lutului între tradiţie şi emoţie

Nu avem de unde să ştim câte ore de gândire şi, apoi, de lucru au fost investite în aceste lucrări ceramice. Nu avem de unde să cunoaştem greutăţile care au fost depăşite pentru a introduce „spiritul” miraculos al mâinilor în elaborarea formelor. Arta ceramicii, prin intermediul lucrărilor lui Goro Suzuki, are o muzicalitate aparte, o frumuseţe greu de formulat în cuvinte, care persistă în inimile noastre prin imagine.

Goro Suzuki (născut 1941, Aichi, Japonia) este unul dintre talentele despre care se afirmă că s-a născut înzestrat cu abilitatea de a modela. El îmbină tradiţii abandonate şi cunoştinţe care au fost păstrate secole de-a rândul cu o straşnică stricteţe în cadrul unor cercuri de meşteri ceramişti, cu expresivitatea  obiectului autonom ce aparţine discursului artistic contemporan. Munca lui Suzuki este foarte individualistă şi aparţine, într-o oarecare măsură, artei populare, ca recurs la tradiţie, dar este în acelaşi timp în ton cu noile curente artistice mondiale. O revistă de ceramică compara vasele lui Suzuki cu creaţia istorică a unui muzeu, dar specifica dragostea acestuia pentru Van Gogh, Picasso şi Monet. În căutarea de noi imagini moderne, artiştii au privit spre arhaic. Suzuki demonstrează prin lucrările sale natura intrinsecă a lutului, studiind asimilarea de influenţe străine în ceramica tradiţională japoneză, care a fost deosebit de pronunţată în perioada Momoyama.

El a realizat că spiritul de frontieră dintre obiceiurile arhaice (Momoyama şi Edo) şi spiritul modern se bazează pe o libertate selectivă de a apela la anumite canoane, care îi servesc pentru a păşi în afara tradiţiei. Aceste stiluri din tradiţiile Mino, care includ Shino, Oribe, Ki-Seto (galben Seto), Setoguro (negru Seto) şi Karatsu devin o manieră prin care Suzuki inventează forme pentru a exprima idei.
Suzuki este un maestru al roţii de olar, dar este în acelaşi timp şi un maestru al mânuirii pensulei. El foloseşte delicateţea ductului unei tuşe sau linii şi frumuseţea plastică a unei pete de culoare, configurând motive tradiţionale, figurative sau abstracte. De multe ori pe lucrările lui găsim animale, nuduri sau forme geometrice care împodobesc obiectele ceramice.

Cariera de ceramist al lui Goro Suzuki a început în adolescenţă sa, când el dormea aproximativ trei ore în fiecare noapte, pentru a se dedica, în restul timpului, lucrului cu ajutorul roţii de olar. Scopul lui era să ajungă la performanţa de a face 1000 de yunomi (ceşti de ceai) într-o zi. Doar în acest mod, el considera că poate fi numit „un adevărat artizan”. Reuşita l-a făcut să se simtă un meşteşugar desăvârşit. A reuşit performanţa de a modela o ceaşcă de ceai în 30 de secunde. Pasiunea sa pentru cercetarea stilurilor tradiţionale, cum ar fi de exemplu Shino, Oribe, Setoguro şi Ki-Seto, i–a permis libertatea de a se „juca” cu spiritul agilei. Lucrările lui Suzuki sunt modele estetice care includ o latură tradiţională, cât şi una originală.
Vasele sale propun un design simplu, cu motive bazate pe combinaţii de pătrate, dreptunghiuri şi cercuri. Artistul adaugă uneori accente de culoare verde, sub formă de scursuri peste glazură, asemănătoare unei patine, care creează impresia de obiect peste care timpul şi–a lăsat amprenta.

Activitatea lui Suzuki demonstrează stăpânirea perfectă a materialului, care prin manipularea cu măiestrie primeşte o formă de o rustică simplitate. Cariera sa de peste patruzeci de ani de activitate, a început ca olar de producţie. Apoi, a studiat diverse tradiţii istorice abandonate, prin intermediul cărora arta lui s–a rafinat, fiind numit maestru ceramist reverend. Pasiunea pentru argilă, grija pentru tradiţie, folosirea roţilor de olar şi a modelelor vechi de lucru şi cunoaşterea patrimoniului arheologic ceramic aparţinând Japoniei situează munca sa în cea de studiu a istoriei, prin intermediul reactualizării vechilor meşteşuguri.
Unul dintre stilurile cele mai interesante şi încântătoare din ceramica japoneză este Yashichida Oribe. Produse în timpul dinastiei Momoyama acest stil a influenţat nenumăraţi artişti de-a lungul veacurilor. Putem găsi influenţe ale acestui stil tradiţional chiar şi în creaţia Joan Miró. Producţiile Yashichida sunt piese turnate în tehnica denumită „coajă de ou”, fiind uşoare şi subţiri. Atunci când ţii în mână un astfel de obiect te impresionează greutatea mică şi transluciditatea pereţilor ceramici. Goro Suzuki are un simţ aparte în manipularea lutului. El ascultă vocea argilei, pe care o foloseşte ca element stilistic cultural, ce vorbeşte, apoi, prin modelare, despre spiritualitate, limite, aspiraţii şi sentimente. Nu ştiu în ce măsură este o legendă dar, se spune că analizând suprafaţa grafică a unui obiect străvechi din ceramică, cercetătorii au reuşit, ca în cazul discurilor de vinil, să reproducă o melodie pe care meşterul o intona în timpul lucrului. Este greu ca privind obiectele de ceramică al lui Suzuki să nu ai o admiraţie profundă.

Una dintre tehnicile de multe ori uitate din ceramica japoneză, revenită în cercetarea artistică contemporană, este Yobitsugi. Yobitsugi este o „altoire” de cioburi diferite, care lipite împreună creează un soi de vas-mozaic. Goro Suzuki este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani care foloseşte această tehnică şi pe care o „împinge” dincolo de obiceiul tradiţional al unui asamblaj. În anul 2010 Suzuki a expus ciclul de obiecte intitulat Yobitsugi Stacking Boxes la Frank Lloyd Gallery din SUA. Tehnica lui este rezultatul unui proces complex elaborat în atelier. El utilizează nenumărate tipuri de argile cu incizii şi zgârieturi, în piese cu o configuraţie geometrică, o geometrie a formelor primare care prezintă ochiului elemente ale căror virtuţi estetice apelează la o transformare a unei realităţi fragmentare în unitate semnificativă generatoare de sens şi mesaj. Producţiile ceramice ale lui Goro Suzuki transmit un mesaj sintetic al unei muzicalităţi primare, fiind, în fapt, imagini abstracte instrumentate prin intermediul unui limbaj conceptual al unei tipologii de configurare semantică. (Grigore Roibu)