Mandarin Oriental, Barcelona

Proiect de arhitectură: Carlos Ferrater, Juan Trias de Bes.
Proiect de amenajare: Studio Urquiola.

Puţine oraşe şi-au valorificat arhitectura într-un mod atât de complex şi profund modern precum Barcelona, înţelegând potenţialul economic al turismului, dar şi necesitatea de a transmite o identitate. Şi nu mă refer în primul rând la clădirile-muzeu ale lui Gaudi sau la emblemele arhitecturii contemporane, cât mai ales la numeroasele construcţii sau zone urbane recuperate, regândite şi refuncţionalizate, care dovedesc că oraşul este viu, dinamic şi într-o continuă, dar inteligentă, transformare. Cunoscutul bulevard Passeig de Gracia, una dintre cele mai frecventate zone ale Barcelonei, ne oferă un exemplu recent: transformarea unui sediu de bancă, cu arhitectură monumentală de inspiraţie fascistă, într-un hotel de lux, cu spaţii semi-publice spectaculoase vizual şi interioare cosmopolite, reinventând conceptul de „Grand Hotel”.

Înainte ca designerul Patricia Urquiola să primească mână liberă pentru amenajarea noului hotel din prestigiosul lanţ Mandarin Oriental, spaţiul clădirii construite în 1955 a fost reconceput şi pregătit de arhitecţii catalani Carlos Ferrater şi Juan Trias de Bes, în echipa de concurs (organizat în 2003) existând şi doi arhitecţi români – Radu Negulescu şi Justin Baroncea.

Una dintre ideile principale ale proiectului a fost deschiderea clădirii către oraş: atriumul central, care parcurge înălţimea a zece etaje, comunică direct cu strada printr-o pasarelă înclinată, iar de aici vizitatorii, chiar dacă nu sunt cazaţi în hotel, pot accesa spaţiile comerciale sau de relaxare, precum şi frumoasa grădină Mimosa proiectată de peisagista Beth Figueras. Cu o suprafaţă de 660 mp şi dotări moderne, confortabile, această grădină-terasă a devenit repede una dintre comorile ascunse ale Barcelonei.

Trecerea de la o clădire cu funcţiuni financiare la una comercială şi turistică nu a fost deloc uşoară, dar la final spaţiile sunt distribuite armonios şi acoperă toate necesităţile unui hotel de lux: pe cele două nivele ale subsolului sunt distribuite pe de o parte instalaţiile, spaţiile de depozitare şi spaţiile necesare personalului, iar pe de alta un centru spa, cu o suprafaţă generoasă şi numeroase facilităţi; la parter se află spaţiile de recepţie, foaierul, un restaurant şi un bar care ocupă în total 1 300 mp; la etajele 1-8 se găsesc cele 98 de camere, iar la etajul 9 a fost amenajat un apartament prezidenţial; terasa de pe acoperiş găzduieşte şi o piscină descoperită.

Mandarin Oriental Barcelona a fost pentru Patricia Urquiola primul proiect de amenajare de mari dimensiuni şi s-a dovedit un debut mai mult decât promiţător în această direcţie. Hotărâtă, dedicată şi extrem de creativă (calităţi care au adus-o de altfel printre cei mai apreciaţi designeri ai momentului), Urquiola a reuşit să creeze pentru acest hotel o identitate care rezonează cu cea a oraşului mediteraneean, dar care integrează totodată standardele şi spiritul oriental al lanţului de care aparţine, într-un amestec complex de adecvare şi opulenţă.

Fiecare detaliu a fost atent urmărit şi rezolvat, multe dintre piesele utilizate în amenajare fiind create de Urquiola special pentru aceste spaţii sau adaptate, dintre piesele din ani anteriori, cu ajutorul unor firme celebre precum B&B Italia, DePadova, Flos sau Moroso. Alături de mobilierul ce-i poartă semnătura se găsesc creaţii ale altor designeri renumiţi precum Achille Castiglioni, Eero Saarinen, Hans J. Wegner, Piero Lissoni sau Jordi Miralbell.

Camerele de hotel sunt amenajate în nuanţe de alb şi bej şi combină mobilierul de avangardă, modern, cu preţioase detalii orientale.

Spaţiile propriu-zise de cazare se completează cu băile de dimensiuni generoase, cu cabine de duş decorate cu mozaic colorat Mutina şi Bisazza, având aspectul unor cutii magice.

La mezanin, barul The Banker’s oferă o atmosferă mai sobră, cu tentă business, recuperând din spiritul funcţiunii anterioare, în timp ce restaurantul Moments, condus de bucătarul Carme Ruscalleda, impune o imagine elegantă, preţioasă, cu accente de auriu şi chihlimbar.

Centrul spa, care ocupă fosta trezorerie a băncii, se remarcă printr-o estetică minimalistă şi a reuşit, prin culori, texturi şi lumină, să devină o veritabilă oază de relaxare. Însă punctul de maximă forţă al amenajării îl constituie restaurantul şi lounge-ul Blanc, situate chiar în inima clădirii: mobilierul conceput în exclusivitate pentru aceste spaţii este pus în valoare de lumina naturală generată de atrium, care stabileşte de altfel şi o legătură directă cu oraşul. În plus, printre mese, pentru a oferi un oarecare sentiment de intimitate şi a delimita spaţiile, coboară o uriaşă „perdea” metalică, subliniind – încă o dată – puterea designului de a crea scenarii, poveşti.

Mandarin Oriental a câştigat, la sfârşitul anului 2010, titlul de Best of the Best în cadrul European Hotel Design of the Year Award. Printre celelalte proiecte recompensate se numără şi Michelberger Hotel din Berlin (Studio Aisslinger), acesta câştigând premiul Best Café, Nightclub or Lounge.

Premiul pentru amenajarea camerelor de oaspeţi (Best Suite) a revenit biroului MKV Design, pentru hotelul The Romanos din Costa Navarino, Grecia.

La categoria Conversion of an Existing Hotel Building a fost premiat proiectul NH Porta Rossa din Florenţa, parte a lanţului internaţional NH Hotels.

Pentru a vizualiza toate premiile European Hotel Design Awards 2010, puteţi accesa link-ul de mai jos. http://www.thesleepevent.com/welcome-awards
(Text: Viorica Buică, Foto: © Mandarin Oriental)
Articol publicat în nr. 101 (aprilie 2010) al revistei igloohabitat&arhitectură.
SURSA: iglooblog

Noua faleză Dover

În numărul din februarie 2010 al revistei igloo, prezentam proiectul de reconfigurare a zonei de faleză din oraşul-port britanic Dover, semnat de arhitecţii de la Tonkin Liu şi numit „The Lifting Wave, the Resting Wave and the Lighting Wave”.

Iată că a venit momentul să anunţăm că el a fost deja concretizat într-un spaţiu public de calitate, cu o identitate vizuală puternică, ce conferă valoare adăugată unui oraş cu o bogată tradiţie.
Noua amenajare dovedeşte un respect deosebit pentru limbajul arhitectural şi formele de relief ce definesc identitatea portului Dover, printre care se remarcă elegantele terase din era georgiană şi formaţiunea naturală a Falezelor Albe, cu aspect ondulat. Proiectul Tonkin Liu cuprinde trei secvenţe, prima dintre acestea fiind „The Lifting Wave”, dominată de o rampă sculpturală, cu balustradă, ce realizează legătura dintre plajă şi esplanadă. În continuarea sa, „The Resting Wave” este un perete de susţinere înclinat, din beton prefabricat, cu „alveole” în care au fost amplasate bănci din lemn de stejar. Suprafaţa ondulată a zidului imită aspectul Falezelor Albe şi reflectă lumina, iar micile spaţii verzi conferă esplanadei o pată de culoare. A treia secvenţă a proiectului, „The Lighting Wave” constă într-o serie de coloane albe, ce creează un efect dinamic, asemănător cu mişcarea valurilor.
Zonă încărcată de istorie, căreia poetul laureat al reginei Victoria, Matthew Arnold, i-a dedicat versuri celebre, faleza Dover are acum un aspect contemporan, în pas cu vremurile şi o identitate mai bine definită, dar, în acelaşi timp, fidelă tradiţiei sale. (Anca Rotar)
www.tonkinliu.co.uk

Articol publicat în numărul 108-109 al revistei igloo habitat&arhitectură.
SURSA: igloblog