Eu sunt român: ruta Bucureşti – Tel Aviv

Expo-conferință dedicată culturii române
şi interferențelor evreo-române

Institutul Cultural Român de la Tel Aviv în parteneriat cu Universitatea „Ben Gurion” din Beer Sheva propun o serie de analize şi interpretări ale identităţii româneşti în conferinţa și expoziția cu titlul „Eu sunt român: ruta Bucureşti – Tel Aviv”.

Conferinţa va prezenta studii de caz semnificative pentru diverse domenii culturale: istorie, folclor, teologie, literatură, cinematografie şi arte plastice. În același timp, vor fi discutate influenţele şi rădăcinile creative româneşti ale unor artiști israelieni de origine română, precum și contribuţii importante ale unor intelectuali evrei la patrimoniul cultural românesc.
Participanţii sunt specialiști români și israelieni, care vor puncta subiecte relevante pentru ambele medii culturale.
Expoziția aduce în atenția publicului puncte de vedere diferite asupra identităţii româneşti, asupra tradiţiei şi memoriei, aşa cum apar în creaţia vizuală a 20 de artişti români şi a 20 de artişti israelieni de origine română. Creaţiile artiștilor plastici sunt simptomatice pentru spaţiul cultural actual românesc şi israelian, pentru arta modernă şi contemporană, cu accent pe influenţele româneşti în cazul creaţiilor din Israel.
Expoziția va fi deschisă publicului în perioada 29 martie – 26 mai 2011.
Lucrările au fost selecționate de curatorul proiectului, prof. Haim Maor, și de studenții acestuia, în colaborare nemijlocită cu coordonatorul proiectului din partea ICR Tel Aviv, Claudia Lazăr.
Catalogul expoziției a fost realizat printr-un proiect curatorial inedit, fiecare artist fiind prezentat de câte un student de la istoria artei din cadrul Universității Ben Gurion.

ICR Tel Aviv sprijină participarea lectorilor Măriuca Stanciu, Codruţa Gabriela Antonesei, Liana Cojocaru, Adina Babeş, precum și prezenţa la vernisaj a artiştilor Dan Perjovschi, Maxim Dumitraş (curator al Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz Băi), Vasile Raţă, şi a galeriştilor Matei Câlţia (Galeria Posibilă, Bucureşti) şi Mihai Pop (Galeria Plan B, Cluj). De asemenea, ICR Tel Aviv asigură prezentarea în expoziţie a lucrărilor contemporane româneşti.

La deschiderea evenimentului vor lua cuvântul ES dl. Edward Iosiper, ambasador al României în Israel, dr. Gina Pană, director al Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, prof. David Neuman, decanul Facultății de Științe Umaniste și Științe Politice, ș.a.
Proiectul a fost posibil cu sprijinul financiar al organizaţiilor A.M.I.R. (Asociaţia Mondială a Israelienilor de Origine Română) şi H.O.R. (Asociaţia Israelienilor Originaridin România).
Documentarea s-a realizat cu sprijinul lui Matei Câlţia (Galeria Posibilă), Mihai Pop (Galeria Plan B) şi Cosmin Năsui (Modernism.ro).

Programul conferinţei poate fi consultat aici.
Mai multe informaţii despre Universitatea „Ben Gurion” din Beer Sheva: http://web.bgu.ac.il/Eng/Home.

Artiştii români (în ordine alfabetică): Zoltan Bela, Irina Botea, Victor Brauner, Dragoş Burlacu, Claudiu Ciobanu, Florin Ciulache, Maxim Dumitraş, Teodor Graur, Nicu Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Istvan Laszlo, Stela Lie, Ciprian Mureşan, Miklos Onucsan, Lila Passima, Ştefan Pelmuş, Dan Perjovschi, Alexandru Potecă, Tudor Prisăcariu, Vasile Raţă.
Artiştii israelieni (în ordine alfabetică): Efi Ben-David, Arie Berkowitz, Jean David, Digi Dekel, Yaacov Eisenscher, Belu Simion Făinaru, Dov Heller, Liana Saxone-Horodi, Marcel Janco, Iris Kovalio, Yehudit Matzkel, Dinu Mendrea, Ruth Oren, Philip Rantzer, Reuven Rubin, Edwin Salomon, Sasha Serber, Vilhelmina Sokol, Nora (Eleonora) Stanciu, Erica Weisz Schveiger.
Curatorii: prof. Haim Maor şi studenţii: Ilanit Aharoni-Chachkes, Aviva Almog, Efrat Baruchi, Lilach Baumer, Hagit Bernstein, Shiran Basson, Dafna Blum, Marganit (Niti) Cassapu, Yevgeny Cherp, Smadar Cohen, Shani Dagan, Rut Elad, Deborah Elhadad-Aroshas, Ayelet Evron Grover, Liad Gross, Svetlana Hasler, Yasmin Levin, Sigal Maor, Iveta Manshirov, Rachel Mosches Dayan, Emily Nester, Shiran Nissim, Sharon Rasuli, Noa Rosenberg, Maayan Rubinovitz, Lara Shilov, Avi A. Shumach, Nikolas Smirnov, Iris Tresman, Anna Yevelson, Meital Zisman.
SURSA: Modernism.ro

Teodor Graur – Balcanian XXI

Muzeul Ţăranului Român şi Galeria Recycle Nest prezintă expoziţia Balcanian XXI (reciclare şi meştereală), concept şi instalaţie Teodor Graur, curator Erwin Kessler.

Muzeul Ţăranului Român: vernisaj – 18 martie.
Galeria Recycle Nest: vernisaj – 22 martie.
Expoziţia poate fi vizitată la Muzeul Ţăranului Român (Şoseaua Kiseleff nr. 3, Sector 1, Bucureşti) până pe 3 aprilie 2011.
Program de vizitare: marţi-duminică, 9.00-17.00.
(afişul expoziţiei la rubrica News)

Balcanianul în epoca fierului vechi

Revenirea în forţă a lui Teodor Graur, ca protagonist pe scena artei româneşti actuale, este un fenomen ce ţine nu doar de metabolismul creator al artistului însuşi, ci şi de criza de creştere a culturii şi civilizaţiei contemporane. Teodor Graur este un simptom al (ne)regulilor psihicului colectiv pentru că procedura preferată a artei sale este „ventrilocarea” lumii obiectuale în bazinul căreia înoată homo consumator al zilelor noastre.
Optzecist proeminent, Teodor Graur a avut mereu ca teme preferate micile mituri fondatoare ale modernităţii cotidiene, de la Cărniţa anilor 80, care lipsea din galantare, dar se găsea în tablourile sale, pînă la Star-sistemul anilor 90, seria de stele decupate din materiale recuperate (de la oale şi lighene emailate la acoperişuri sparte, abandonate), prin care ricana obsesia celebrităţii rapide şi superficiale (staruri, vedete etc.) ce a marcat mentalul colectiv, avid de expunere publică după 1989.
Teodor Graur a confecţionat mereu, din nimicurile zilei de ieri, bîlciurile deşertăciunii zilei de azi. El este un artist tipic din zona de (r)est. Obiectele sale reprezintă materializări -subtil spectaculoase- ale nevoii societăţii de a se regăsi în combinaţia, întotdeauna tensionată, dintre limitele şi neajunsurile datelor proprii, ascunse sau reprimate, şi aspiraţiile contrare, nemăsurate în vocaţia lor de a transcende lipsurile către rotunjimi şi împliniri abstracte, uneori groteşti. Ochiul său nu este însă agresiv critic, ci mai degrabă ludic, constatator, părtaş chiar.
Arta lui Teodor Graur ţine, de aceea, de un fel de (auto)reglaj fin al societăţii, prin auto-denunţ. Artistul pare un supraveghetor al tainelor şi derivelor lumii de produse de care ne folosim şi prin care sîntem folosiţi, pe care ni le arătăm şi prin care sîntem arătaţi. Obiectele sale surprind lipsa din împlinire, persistenţa de fond a incompetenţei în chiar forma profesionalismului, persistenţa aberaţiei în raţionalitate, a absurdului în normal şi a strîmbării din îndreptare. În ciuda caracterului compact şi viabil vizual, frecvent ele sînt riguroase contradicţii în termeni, aşa cum este Coat of Arms, blazonul chiar al noii serii, în care se combină o cîrjă cu un băţ de schi, sau foarte recentele bastoane cu cap de baros ori scheletele de brazi de Crăciun cu stele comuniste-n vîrf.

Umorul şi nostalgia funciară a îmbinărilor sale meşteşugite de obiecte de uz casnic-comic-cosmic l-au ferit mereu de pericolul devierii spre soluţii părelnic radicale, inflexibile şi moralizatoare. Nu revoluţia l-a interesat vreodată pe Teodor Graur, ci re-involuţia evolutivă, răsucirea culturală a societăţii în jurul unui ax absent, dar făcut prezent tocmai prin acţiunea vizuală a ambiţiilor ei spre mai bine, mai frumos, mai util, mai rezistent, mai mult, pînă la supra-saturaţie. Teodor Graur a fost mereu, în spirit caragialian, parte a subiectului abordat şi parte a obiectului sabordat.
Fastuos precare şi laconic lirice, obiectele sale par nişte proteze de idealitate. Artistul încearcă întotdeauna să le facă cît mai puţin deranj şi totodată să le desfacă cît mai mult privirii, obiectele -ca sens- fiind, de aceea, în egală măsură ale lui şi ale publicului. Prin micul ajutor (care nu este un prim ajutor, ci un ajutor secund, ce transmută natura, datele şi facultăţile iniţiale) pe care îl acordă obiectelor ready-made, arta lui Teodor Graur ţine de design, de un „disegno” prin care este impus-transpus un plan secret, profund, unei lumi obiectuale cu aparenţe inofensive, comune.

Direcţia recuperatoare a ansamblurilor tehno-ideologice, a politicilor vizuale şi a idealurilor stilistice inspirate de utopia modernistă, începută anul trecut cu expoziţia Remodern, este continuată în prezent prin Balcanianul, pe fondul deziluziei actuale în raport cu promisiunile şi tentaţiile civilizaţiei abundenţei, care i-a fost parcă doar arătată României, pentru cîţiva ani, pentru ca apoi să fie retrasă de pe raft pentru o durată nedefinită, pe motiv de recesiune, inadecvare, exagerare. Retragerea din idealul consumului neţărmurit către o austeritate nedorită s-a potrivit ca o mănuşă lui Teodor Graur, practicant şi apologet recunoscut al reciclării, un recuperator maximus exersat în anii de vitrege lipsuri de la sfîrşitul epocii comuniste. Acum, cînd consumul de nou şi noutate (materială, ideală) este drastic limitat, Teodor Graur vine cu propunerea unui mit vizual de uz imediat, curent, acela al obiectelor duale sau chiar polimorfe, ce satisfac şi desfac cu asupra-de-măsură părelnice utilităţi urgente, cum este ciocanul cu două capete, de pildă, cu toate variantele sale hilare, cu sau fără secera de rigoare şi de frisonantă amintire. Obiectele duale însă pun totodată în scenă şi autentica nevoie de a glisa comic pe suprafaţa lucioasă a lipsurilor cotidiene.

Balcanianul este produsul SF al unei civilizaţii post-industriale neo-primitiviste, distopic rural-citadină, în care deprinderea centrală este aceea de a te descurca cu lucruri puţine şi în general stricate, de a te descurca în esenţă cu lipsa, cea care îndeamnă mereu la soluţii ingenioase atît ca manualitate cît şi ca speculaţie inteligibilă. Balcanianul nu putea să apară decît în epoca de fier vechi actuală, nu în epoca de fier forjat a marilor proiecte primordiale. Acum, în perioada marii cîrpeli universale, Balcanianul deapănă povestea -finalmente optimistă- a unei figuri patriarhale (creatorul ca reparator general), intens activ într-o lume în care abundenţa este un reziduu, iar reziduul abundă, şi în care idealitatea o reprezintă supravieţuirea. Incisiv, activ, ludic, lucid, acesta este mitul de etapă al lui Teodor Graur. (Erwin Kessler)
SURSA: blog Teodor Graur