Skyroom. Barul de pe acoperiş


Proiect: David Kohn Architects
www.davidkohn.co.uk

E de la sine înţeles că realizarea unui proiect într-o zonă protejată reprezintă o mare provocare pentru orice arhitect. În cazul de faţă, cadrul a fost Magdalen House, clădire de birouri din cartierul istoric londonez Southwark, pe al cărei acoperiş s-a dorit construirea unui mic bar, destinat angajaţilor. Dincolo de restricţii legate de conservarea specificului zonei, autorii proiectului au avut de luat în considerare capacitatea limitată a acoperişului şi încadrarea într-un buget restrâns. Însă ei au ştiut să transforme constrângerile în avantaje, iar rezultatul este o mică bijuterie arhitecturală, perfect încadrată în context.

Cu o volumetrie bazată pe un joc spaţial între închis şi deschis, Skyroom poate adăposti până la 60 de persoane şi reprezintă un cadru ideal pentru organizarea de evenimente sau, pur şi simplu, pentru socializare. Arhitecţii au pornit de la o structură de oţel, pe care au montat o reţea de cupru, contrabalansând prezenţa „rece” a metalelor prin folosirea lemnului de zadă pentru podele. Partea centrală a barului a rămas deschisă, constituind un fel de curte interioară cu vedere spre clădirea – încă nefinalizată – The Shard, structură impresionantă ce se ridică deasupra Podului Londrei. În plus, prezenţa balconului în consolă le oferă ocupanţilor o perspectivă panoramică asupra districtului More London şi, mai departe, asupra Tamisei şi Turnului Londrei.

Datorită proporţiilor asemănătoare celor ale unei mici scene de teatru, Skyroom poate fi ocupat şi configurat în funcţie de activitatea desfăşurată. Astfel, cele patru nişe adiacente „curţii interioare” sunt spaţii intime, ideale pentru întâlniri şi pentru relaxare. Pentru desăvârşirea atmosferei, pe faţada sudică  a fost amplasat un paravan ce protejează un arbore Black Tupelo, prima prezenţă vegetală din cadrul unui spaţiu ce aşteaptă să fie „colonizat” de natură. Pentru că greutatea pe care acoperişul clădirii existente o poate suporta este destul de redusă, arhitecţii au ales să lucreze cu materiale uşoare care să permită, în acelaşi timp, realizarea unui joc al transparenţelor. Ca rezultat, structura din oţel alb apare ca un desen suspendat în aer, ce marchează acoperişul şi scoate în evidenţă punctele de belvedere. Prezenţa reţelei de cupru şi a inserţiilor de ETFE – produs creat de NASA – conferă ansamblului un aspect asemănător cu o ţesătură. Mai mult, calitatea materialelor este o garanţie pentru buna lor conservare în timp, dar şi pentru încadrarea în ţesutul urban existent.
Astfel, Skyroom apare ca o ingenioasă intervenţie de reabilitare a unui acoperiş neglijat şi stabileşte un precedent de calitate pentru proiectele asemănătoare ce urmează a fi realizate în capitala britanică. (Anca Rotar, foto: Will Pryce)
Articol publicat în numărul 108-109 al revistei igloo habitat&arhitectură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s