Abuzurile istoriei în pictura lui Adrian Ghenie


Artistul român Adrian Ghenie prezintă până pe data de 27.03.2011, la Muzeul de Artă Contemporană S.M.A.K din Ghent, Belgia (http://www.smak.be), o selecţie a picturilor lui realizate înainte de anul 2009, o serie de lucrări noi şi câteva picturi-colaje.

Artistul construieşte pentru prima dată impunătoarea Cameră Dada, o lucrare de referinţă în care fuzionează elemente din creaţia sa anterioară. Succesul lui Adrian Ghenie, pictor care s-a bucurat de elogii în presa americană de artă, dar și în cea românească, se explică, mai ales, prin programul excelent al grupării Plan B din Cluj, prin seriozitatea artiștilor grupați aici, ajutați deopotrivă de profesionalism dar și îndrăzneală. Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) a găzduit în noiembrie 2009 expoziţia personală a lui Adrian Ghenie, ca un gest de recunoaştere a muncii şi creaţiei unuia dintre cei mai interesanţi tineri artişti români ai prezentului. Adrian Ghenie s-a născut la Baia Mare, în 1977 şi activează la Cluj şi Berlin. Artistul a avut, din 2006 până în prezent, expoziţii personale în Europa, la Antwerp, Berlin, Londra, München, Paris, Zürich şi Statele Unite, la Austin, Los Angeles şi New York. A participat în 2009 la Bienala de la Praga, iar în 2008 la Bienala de la Liverpool.

Prima expoziţie personală a lui Adrian Ghenie, din anul 2006, intitulată If You Open It You Get Dirty, a avut loc la Plan B din Cluj, la trei ani după terminarea studiilor din cadrul Universităţii de Artă din oraşul de pe malul Someşului. Această galerie reprezintă un pas-cheie în evoluţia artistului, cel puţin în cariera acestuia, plan(ul) nefiind orientat spre Capitală, ci spre inima Europei.

Picturile dense şi tactile ale lui Ghenie, cu structurile lor complexe, oferă o perspectivă contemporană asupra discursului politic şi a unor teme fundamentale şi universale precum abuzul de putere, exploatarea şi opresiunea, precum şi a luptei individual umane şi personale. Critica sa nu este niciodată directă, ci alege o cale ocolită. Ghenie ascunde toate referinţele istorice şi politice prin fuzionarea lor cu memorii personale, referinţe cinematografice, clişee din industria de divertisment şi elemente din istoria artei. El ilustrează o călătorie prin cele mai întunecate tărâmuri ale existenţei umane, unde persistă totuşi o scânteie de speranţă.

Camera Dada (2010) se află în centrul expoziţiei, marcând începutul şi sfârşitul. Instalaţia cuprinde o sinteză a substanţei picturii sale, exprimând în acelaşi timp modul tactil, accidental şi material al artistului de a lucra. Ea este un model în mărime naturală a Primului Târg Internaţional Dada, care a avut loc într-o sufragerie din Berlin, în anul 1920. Amplasarea picturilor şi a obiectelor este păstrată, însă acestea capătă un nou sens. Potrivit anti-logicii dada, memoriile autobiografice şi conotaţiile artistice fuzionează cu referinţele istorice – care şi aici sunt mereu discrete, de exemplu în prezenţa plină de autoritate a câinelui ciobănesc german sau în imaginea bombei atomice.

Adrian Ghenie experimentează expresivitatea imaginii pornind de la  considerentul că o instalaţie tridimensională poate fi percepută ca o pictură. Până la urmă, a privi este totodată o formă de a pune în ramă. Camera Dada se află pe aceeaşi palier conceptual cu lucrările sale anterioare, dar reprezintă un cadru pentru noi posibilităţi de exprimare vizuală.

În lucrarea Diavolul 1 (2010), artistul este scârbit de cifre şi obsesii intelectuale, formule ce-l urmăresc pe Marcel Duchamp, portretizat în Funeral Duchamp (2009). „Părintele modernismului” este invocat ca cel care a urmărit în mod programatic să decreteze moartea picturii, introducând noţiunea de ready-made în sfera artei. Tablourile lui Adrian Ghenie sunt compoziţii dramatice, în care personaje ale secolului al XX-lea (Duchamp, Hitler, Lenin, Laurel & Hardy), devin fetiş-uri permanente ale lumii în care trăim, contorsionate de mii de respingeri şi melancolii comprimate. Autoportret (2009) este o trimitere figurativă la la imaginea lui Elvis. Fantoma lui Ceauşescu revine ca o amintire, un vis inseparabil asociat cu istoria României şi identitatea artistului. Ultimile lucrări ale lui Ghenie, colaje realizate din ciment şi vopsea sunt stratifiări abstracte într-o interpretare spontană. Autoportret ca o maimuţă (2010), este o lucrarea construită în jurul unui sentiment de fascinaţie pentru Războiului Rece, şi în special pentru bomba atomică. Adrian Ghenie se joacă cu imaginea bolnăvicioasă care inspiră absurdul testelor atomice: un oraş artificial în deşertul Nevada, meticulos şi realist construit, cu scopul de a fi distrus în totalitate. În planul îndepărtat camerele de luat vederi surprind acest spectacol cu aspect de divertisment. Pentru Adrian Ghenie, imaginea bombei atomice şi  construcţia acesteia este o variantă modernă asemănătoare cu momentul răstignirii lui Hristos. Doar câţiva oameni au fost martori ai acestor momente din istoria umanităţii dar, de-a lungul veacurilor, aceste evenimente au fost reprezentate şi reinterpretate la nesfârşit. În aceast ciclu tematic, Adrian Ghenie are intenţia de a arăta şi a semnala că aceste conflicte, ce stau la baza Războiului Rece simbolizat prin bomba atomică, rămân latente şi definesc politica lumii din zilele noastre. Arta lui Ghenie stă sub semnul experimentalismului, fiind un pictor extrem de convingător în a ilustra abuzurile istoriei, care fac, de aceasta dată, ca lumea să nu însemne doar întruchipare şi fantezie, ci o conexiune între epoci dure.
(Grigore Roibu/SURSA: SMAK)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s