Institutul Cultural Român din Londra a colaborat cu prestigioasa galerie Tate Modern pentru participarea artistului Ion Grigorescu, în premieră, la expoziţia de grup Out of Place, alături de artiştii Cevdet Erek, Hrair Sarkissian şi Ahlam Shibli. Expoziţia analizează modul în care schimbările politice afectează vieţile individizilor, la nivelul micro al societăţii, neconsemnat de diferitele expresii ale istoriei. Lucrările investighează, în special, arhitecturi sau zone abandonate rezultate în urma unor decizii economice sau a conflictelor politice din regiunile în care activează artiştii – locuri instabile, cu identitate şi memorie în flux permanent.
Joi, 10 februarie 2011, a avut loc la Level 2 Gallery, din cadrul Muzeului Tate Modern (Londra), vernisajul expoziţiei de grup Out of Place. Unul dintre participanţi este artistul român Ion Grigorescu, alături de care expun Cevdet Erek, din Turcia, Hrair Sarkissian, din Siria, şi Ahlam Shibli, din Palestina.
Evenimentul, curatoriat de Kasia Redzisz şi Ala’ Younis, este rezultatul unui program de colaborare iniţiat de Sheena Wagstaff, curator la Tate Modern, şi Suha Shoman, fondator al Centrului de Artă Darat al Funun din Amman, Iordania. Participarea lui Ion Grigorescu în acest proiect a fost mediată de Institutul Cultural Român din Londra, partener al proiectului.
Lucrările reunite „în afara spaţiului“ explorează multiplele relaţii dintre factorul decizional şi viaţa individului, dintre forţele politice dominante şi istoria personală sau colectivă. Cei patru artişti îşi îndreaptă privirea spre spaţiul urban, spre structuri arhitecturale a căror funcţionalitate s-a pierdut, spre demolări şi strămutări.
In Between (2007) a lui Hrair Sarkissian este o serie de fotografii la scară mare ale clădirilor în austerul stil sovietic, abandonate printre dealurile şi văile din Armenia rurală. Peisajul actual are un dublu aspect dramatic, dacă se poate spune aşa; pe de o parte, construcţiile în cauză nu se armonizează cu spaţiul (natura), pe de alta, paragina amplifică angoasa. Imaginile înregistrează experienţa paradoxală trăită de acest artist sirian de origine armeană, atunci cînd, „întorcîndu-se“ în ţara pe care o ştia doar din poveştile familiei, se izbeşte de realitatea ţării pe care şi-o imaginase.
Făcute în satul în care a crescut, fotografiile lui Ahlam Shibli din The Valley (2007-2008) sînt documente ale vieţii palestinienilor care trăiesc sub jurisdicţie israeliană şi sînt relocaţi de pe pămînturile lor. Seria Goter (2002-2003), cu beduini din regiunea Negev, forţaţi să se stabilească în oraşe sau în aglomerări temporare de cocioabe, conduce în aceeaşi direcţie a impactului urbanizării forţate asupra vieţii.
Shading Monument for the Artist (2009) a lui Cevdet Erek reflectează asupra posibilităţilor artei politice. O sumă de cuvinte luate din memoriale ale luptătorilor în Războiul Civil din Spania sînt prezentate sub forma unor sculpturi cu umbre care variază în intensitate de-a lungul zilei, pe pereţii galeriei. Prin folosirea, cu decontextualizarea de rigoare, a acestor citate vizuale în monumentul său (pentru artist), Erek estompează graniţa dintre activism politic şi acţiune artistică.
Ion Grigorescu participă cu trei filme realizate pe peliculă de 8 mm – Bucureşti iubit (1977), Balta Albă (1979) şi Puştiul (1982), cu lucrarea video Axele încrucişate ale oraşului (1994) şi seria de 18 fotografii intitulată Oraşul în socialism (1974-1987). Începînd din anii ’70, Ion Grigorescu a înregistrat constant pe suport foto-video scene de zi cu zi din Bucureşti. În filmele şi fotografiile sale, se concentrează pe activităţile de înregimentare ce aveau loc în spaţiul urban aflat în plin proces de schimbare. Imaginile sale cu copii jucîndu-se, precum şi cele cu obiecte aruncate la întîmplare contrastează cu uniformitatea arhitecturii comuniste.
Numitor comun al artiştilor expozanţi în Out of Place sînt, la nivel de subiect abordat, instabilitatea locurilor, pierderea identităţii şi activarea memoriei; vidul lăsat în urmă de cei dezrădăcinaţi. Lucrări, realizate în medii diverse, se constituie în documente ale transformărilor generate de decizii politice.
Site-ul Institutului Cultural Român menţionează că „expoziţia, deschisă pînă pe 15 aprilie, va fi însoţită în lunile următoare de o discuţie cu Ion Grigorescu susţinută de curatoarea Katrin Rhomberg, care a organizat expoziţia personală a artistului In the Body of the Victim la Bienala de la Berlin 2010“.
Ion Grigorescu şi arta foto-video în România pînă în 1990
Ion Grigorescu este unul dintre artiştii reprezentativi ai artei conceptuale din România, care utilizează deopotrivă medii de expresie tradiţionale şi alternative. Problematizarea identităţii, experimentele radicale cu propriul corp (prin care se apropie de acţionism), precupările legate de yoga, dar şi de ortodoxie sînt doar cîteva ipostaze ale complexei activităţi a artistului.
Cum relaţia dintre fotografie, video şi mijloace (fizic posibile) este deosebit de strînsă, se poate discuta despre performanţă în aceste ramuri doar odată cu dezvoltarea aplicaţiilor specifice. În România, perioada „saltului“ tehnologic a coincis cu dominaţia comunistă, astfel încît atît fotografia, cît şi filmul au devenit, încă de la început, mijloace propagandistice. În timp ce pictura şi sculptura erau considerate (destul de) inofensive, asupra artelor care permiteau reproducerile mecanice s-a operat o (mult mai) puternică cenzură.
Fotografia de presă comunistă şi importurile masive de filme de calitate îndoielnică au scăzut nivelul, reducînd, totodată, orizontul de aşteptare al publicului autohton. Filmul experimental românesc este legat indisolubil de istoria locală a producţiei pe peliculă. După cum aminteşte Călin Dan în articolul „Estetica sărăciei“ din catalogul EXPERIMENT în arta românească după 1960, numărul deţinătorilor direcţi de echipament era redus la Constantin Flondor, Doru Tulcan (Grupul Sigma din Timişoara) şi Ion Grigorescu. Acesta a contribuit la filmele de autor ale cîtorva colegi: Geta Brătescu, Ştefan Kancsura, Eugenia Pop. Wanda Mihuleac şi Alexandru Chira au reuşit, în mod excepţional, să organizeze producerea unor filme pe peliculă de 35 mm.
Numărul restrîns al practicanţilor, lipsa tehnologiei, dar şi a concurenţei, la care putem adăuga cenzura, au condus la o precaritate neintenţionată a producţiilor din această sferă. Grupul arădean Kinema-Ikon, aflat sub îndrumarea lui Gheorghe Sabău, face notă distinctă în peisajul conturat mai sus.
Spre sfîrşitul anilor ’80, intensificarea cenzurii a dus la dispariţia filmului experimental românesc. În condiţiile expuse mai sus, Ion Grigorescu este autorul unor lucrări antologice pentru arta alternativă din România în timpul regimului comunist. Filmul pe pelicula de 8 mm, Dialog cu Ceauşescu, din 1978, reflectă, probabil, cea mai subversivă atitudine a unui artist român faţă de puterea politică.
Alături de filme, Ion Grigorescu a realizat o sumă de alte lucrări (cu caracter experimental) precum Casele domneşti, Cîinii din tablă sau fotografii-document despre mutarea bisericii Mihai Vodă. Toate acestea se referă la realităţile sordide de care artistul a luat act, refuzînd orice retorică a imaginii sau a obiectului.
Îmi revine în memorie expoziţia din 2004, de la fosta Galeria Nouă, Ion Grigorescu – Fotografii recente, alcătuită din elemente mai vechi şi mai noi, care se întrepătrundeau: imagini fotografice din perioada respectivă, notaţii de jurnal, repere vizuale (fotografii) din trecut, filme video. Prin intermediul acestor lucrări, Ion Grigorescu lăsa privitorul să pătrundă în intimitatea sa. Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă al României din 1998, Documente 1967-1997, revela deplin apetenţa artistului pentru experiment, acesta utilizînd o gamă variată de mijloace de expresie (de la pictură, colaj, obiect, sculptură, desen şi fotografie la film experimental, video şi performance).
Noile mijloace tehnice, inclusiv formele media, au influenţat masiv zona foto-video din întreaga lume. Peisajul autohton, bazat în trecut cel mult pe „accidente fericite“, s-a „înfrumuseţat“ odată cu alinierea – astăzi posibilă – la ţările dezvoltate (unde cenzura şi restricţiile materiale nu au impietat asupra artisticului). În ultimele două decenii, acest handicap a fost diminuat, participările masive la manifestări internaţionale atrăgînd atenţia asupra potenţialului artistic autohton. Dincolo de toate acestea, opera lui Ion Grigorescu stă în picioare independent de sistemul artistic, tehnic, social sau financiar.
(Mihai Plămădeală)
SURSA: Observator Cultural)
artavizuala21 