Fundaţia Keramion – un centru al ceramicii moderne şi istorice


Fundaţia Keramion - centru pentru ceramică modernă şi istorică

Dr. Gottfried Cremer, industriaşul din Frechen, a avut pe lângă activitatea de dezvoltare a fabricii de ceramică industrială un interes deosebit în sprijinirea ceramicii de artă germană, prin realizarea unei colecţii impresionante de ceramică modernă. În anul 1971 el construieşte clădirea futuristă Keramion care avea să adăpostească propria colecţie de ceramică artistică într-o galerie de artă contemporană şi să aibă o activitate intensă prin expoziţii, concursuri de ceramică artistică pentru tineri, concerte de muzică clasică şi simpozioane cu tema principală ceramica de artă.

Clădirea Keramion a fost proiectată şi construită de arhitectul kölnez Peter Neufert şi inginerul Stefan Polonyi, prin firma Cremer & Breuer Steinzeugwerke GmbH şi are forma unei roţi de olărit pe care se ridică un vas ceramic. Pereţii exteriori sunt în principal din sticlă şi lumina inundă spaţiul interior, care devine ideal pentru expunerea pieselor ceramice tridimensionale. La subsol există alte spaţii expoziţionale şi o sală dedicată ceramicii istorice.
Colecţia de ceramică modernă se concentrează în special pe a doua jumătate a secolului al XX-lea, dar găsim şi ceramică Jugendstil de la sfârşitul veacului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea şi ceramica lui Max Laeuger. Luând obiectele la rând se poate face o descriere clară, mai ales a istoriei ceramicii de artă germane. În anii ’50 Richard Bampi se „joacă” cu forme asimetrice şi experimentează numeroase reţete de glazuri, ajungând în urma experimentelor la descoperirea glazurii cu cristale. Walter Popp compune obiecte complexe executate la roata olarului, asamblate îndrăzneţ în compoziţii deosebite ce creează un nou cod estetic al formelor structurale, tratate în culori clare şi simple, cu glazuri din minerale naturale obţinute prin arderi reducătoare la temperaturi ridicate. Jan Bontjes van Beek şi soţii Stephan şi Ida Erdös fac parte din vechea generaţie ce ridică la rangul de artă vasul ceramic. Bruno şi Ingeborg Asshof, Wilhelm sau Elly Kuch sunt nume de marcă al ceramicii de studio, iar Otto Lindig este considerat maestrul ceramist de la Bauhaus, care îşi are încă locul bine meritat în elita ceramicii germane.
În anii ’60 ceramiştii încep să se ocupe tot mai mult cu plastica abstractă liberă. Plasticieni, cum ar fi de exemplu: Antje Brüggemann- Breckwohlt, Dieter Crumbiegel, Margarete Schott sau Johannes Gebhardt, renunţă la roata de olărit şi îşi construiesc obiectele ceramice din plăci de lut asamblate.

Artiştii din „Londoner Gruppe” au răspândit faima ceramicii germane în anii 1960-1970, perioadă în care Beate Kuhn, Margarete Schott, Ursula şi Karl Scheid, Gottlind şi Gerhard Weigel au expus anual la „Primavera Gallery” din Londra. Aceştia acoperă o zonă întinsă a creaţiei ceramice, de la vasul ceramic, la obiecte sculpturale de expresie plastică. De remarcat sunt compoziţiile abstracte ale Beatei Kuhn, care compune din părţi executate la roata olarului diverse compoziţii inspirate din forme naturale, vegetale sau animale, intens colorate cu glazuri mate.
Gruppe 83” a fost întemeiată în anul 1983 cu scopul de a reprezenta şi a face cunoscută ceramica germană atât pe plan internaţional, cât şi pe plan naţional. Printre membrii fondatori se aflau nume ca Bruno şi Ingeborg Asshof, Karl şi Ursula Scheid, Wilhelm şi Elly Kuch.
În anii ’70 Horst Kerstan şi Rolf Overberg influenţaţi de ceramica est-asiatică experimentează glazura din cenuşă şi diverse arderi cu lemne, iar Görge Hohlt, Karl şi Ursula Scheid lucrează cu porţelan la roata olarului. Gerd Knöpper se mută în Japonia şi combină arderea ceramicii cu glazură din sare, obţinând astfel forme inspirate din ceramica neolitică japoneză. Hans Coper, deşi născut în Germania, a trăit şi lucrat în Anglia după cel de-Al Doilea Război Mondial, creaţia sa fiind foarte apreciată pe plan mondial.

Ceramica est-germană a evoluat diferit de cea vestică şi ocupă un loc distinct în colecţia muzeului, fiind reprezentată prin intermediul producţiilor artistice aparţinând ceramiştilor Walter Gebauer, Heidi Manthey şi Gertraud Möhwald.
Ceramica contemporană germană prezentă aici ocupă deasemenea un loc important, mai ales datorită premiului de ceramică al oraşului Frechen pentru tineri ceramişti, distincţie ce se acordă o dată la trei ani, dar şi al interesului continuu pentru achiziţia unor lucrări de la tânăra generaţie. În acest sens, în sălile de expoziţie întâlnim lucrările de ceramică ale lui Frank Schillo sau Enno Jaeckel, Andre von Martens, Martin Möhwald, Beatrijs van Rheeden şi alţi tineri ceramişti.

Colecţia Dr. Cremer are şi nume marcante din afara Germaniei. Trebuiesc amintite cele două piese de ceramică semnate Pablo Picasso şi Bernard Leach. Celor două nume li se se adaugă şi alte semnături de marcă din domeniul ceramicii mondiale, cum ar fi de exemplu cel al francezului Gilbert Portanier, maghiarul Imre Schrammel, austriacul Günter Praschak, japonezul Miahima Kimiyo sau cel al belgianei Carmen Dionise. (Koncz-Münich András)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s