Victoria şi Albert – un muzeu al lumii ceramice

Muzeul Victoria şi Albert din Londra este cel mai mare muzeu de artă decorativă şi design din lume. Acesta conţine colecţii permanente însumând peste 4,5 milioane de exponate. Instituţia poartă numele prinţului Albert şi al reginei Victoria. Muzeul a fost fondat în anul 1852 şi astăzi are 145 de galerii de artă care adăpostesc 4 milioane de obiecte.

Colecţia muzeului cuprinde exponate lucrate de-a lungul a 5000 de ani, din timpurile străvechi până în zilele noastre. Exponatele provin din Europa, America de Nord, Asia şi Africa de Nord. Printre cele mai valoroase exponate sunt cele aparţinând artei europene, până în anul 1600, la care se adaugă o colecţie de haine şi o galerie de Frank Lloyd Wright. Muzeul este sponsorizat de Departamentul de Cultură, Media şi Sport din Marea Britanie. Intrarea este liberă. În anul 2006 muzeul a avut 2,4 milioane de vizitatori. Este interesant faptul că muzeul are un total de cinci hectare şi 13 km de coridoare transformate în galerii. Suprafaţa totală a muzeului este de 45.000 de metri pătraţi.

Muzeul Victoria şi Albert are cea mai cuprinzătoare colecţie de obiecte ceramice din lume. Acestă colecţie surprinde evoluţia obiectelor ceramice din cele mai vechi timpuri (3500 î.Hr.) până în prezent, oferind publicului pentru vizionare peste 3000 de piese. Bogată şi deosebită este colecţia de ceramică din Asia, Orientul Mijlociu, De Est şi Europa. În jur de 26 de mii de fragmente ceramice nu sunt expuse publicului, acestea fiind material de studiu pentru cercetători.
Proiectele de renovare au creat cel mai important centru naţional şi internaţional pentru înţelegerea şi studiul ceramicii, precum şi o colecţie care este de neegalat.

Galeriile muzeului prezintă o „istorie a lumii” prin intermediul producţiei de ceramică, subliniind legătura dintre artele focului şi importanţa utilitară, estetică sau culturală a obiectelor din diferite culturi şi perioade. Piesele de poterie evocă o experienţă „din spatele scenei”, sub forma unei „enciclopedii” a întregii istorii de producţie ceramică şi a secretelor care au stat în umbra acestei aventuri a omului, în întâlnirea sa cu o forţă care îl înspăimânta – focul. Muzeul prezintă, prin intermediul unor vitrine, maiolica Renaşterii italiene, ceramica franceză, spaniolă şi engleză sau ceramica din secolul al XVII-lea şi al XIX-lea. Aceste colecţii au fost formate de-a lungul mai multor decenii, de multe ori cu achiziţia unor colecţii imense, private, dar de cele mai multe ori treptat, cu migală şi, uneori, în momente dificile din punct de vedere financiar. Elementul central al acestei colecţii, care ilustrează apogeul ceramicii europene, este un vas francez din porţelan montat pe un suport din bronz aurit, pictat cu o abundenţă de flori viu-colorate (foto 2).

O galerie separată este dedicată materialelor ceramice şi evoluţiei diferitelor tehnici care au dus la industrializarea ceramicii. Există o serie de camere mici, destinate unor expoziţii temporare ce ilustrează schimbarea conceptului de producţie ceramică, care devine treptat, în secolul al XX-lea, o disciplină majoră în cadrul artelor internaţionale contemporane. Colecţiile destinate studiului ceramicii din secolul al XX-lea includ o zonă de atelier, unde tehnicile pot fi demonstrate şi vizitatorii pot face diverse obiecte, pe care apoi le pot decora şi chiar arde.
Noi săli de expoziţie au fost finanţate printr-o donaţie Headley Trust şi al lui Sir Timothy Sainsbury, împreună cu sprijinul generos de la DCMS / Wolfson Muzee şi alţi donatori privaţi.
Galeriile proiectate de Stanton Williams sunt situate la ultimul etaj al muzeului. Noul design a relevat un frumos plafon în jurul căruia sunt amplasate instalaţiile ceramice aparţinând artistului Edmund de Waal, intitulate „Semne şi minuni” (foto 3). (Grigore Roibu)
Citiţi pe această temă: Muzeul din Faenza; Hetjens – muzeul ceramicii din Dusseldorf; Muzeul Ceramicii Sèvres; Fundaţia Keramion.