Salonul anual al Filialei UAP Alba

Salonul anual al artelor vizuale al Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Alba, are loc în perioada 15 – 30 ianuarie 2011, la Galeria de artă Forma din Deva, moment care marchează, în chiar Ziua Naţională a Culturii (15.01.2011), semnarea unui protocol de colaborare cu filiala UAPR din Deva.

Salonul artelor UAP Alba - vernisaj la galeria Forma

Galeria Municipală de Artă din Alba Iulia a fost ocupată în decembrie 2010 de o expoziţie „naţională” organizată de Traian Mârza, un artist plastic care a înfiinţat Asociaţia Profesională Alba Iulia. Artiştii care expun la Deva spun că nu au fost lăsaţi să organizeze Salonul Anual în decembrie 2010 la Alba Iulia datorită expoziţiei organizată de nou înfiinţata filială şi, de aceea, au ales oraşul cetăţii pentru a-şi prezenta activitatea. La Deva expun 36 de artişti plastici din judeţul Alba: 26 dintre aceştia fiind membri ai UAP, iar 10 se află în etapa premergătoare acceptării în Uniune. Este o expoziţie în care sunt puse laolaltă experienţa celor maturi cu energia tinerei generaţii de artişti plastici, unii membri ai UAP Alba, alţii urmând să devină membri.

Experimente artistice ale formelor tradiţionale

Este greu să vorbeşti despre un singur artist, cu atât mai mult despre o expoziţie colectivă care însumează preocupări artistice atât de diverse. De obicei, Saloanele anuale ale artiştilor dintr-un judeţ se înscriu, aşa cum a subliniat în deschiderea expoziţiei Nicoleta Bărbat, „între experimenalism şi tradiţionaism”. Mai mult, o expoziţie se spune că trebuie văzută şi nu comentată. Expoziţia de la Galeria Forma se înscrie în acest tipar al diversităţii stilistice, în care cuvintele sunt insuficiente pentru a descrie  multitudinea preocupărilor tuturor plasticienilor prezenţi. Pentru că nu îi cunosc personal pe artiştii din filiala Alba, care expun la Deva şi, desigur sunt subiectiv în aprecieri, voi face câteva consideraţii estetice asupra lucrărilor, dintr-un punct de vedere personal, opinii care pot fi supuse la rândul lor criticii.

La Galeria Forma din Deva expun următorii membri ai UAP Alba: Alexandru Antonescu, Crinela Antonescu, Mihai Ariciu, Livia Bar, Teo Bihari, Mircea Boeriu, Viorica Boitor, Ion Constantinescu, Eugen Cioancă, Dan Crecan, Horea Horhat, Mircea Epure, Nicolae Ispas, Noemi Kusztos, Ştefan Lipot, Florin Magda, Arina Muntean, Floare Muntean, Nicolae Muntean, Cristina Olievschi, Sorina Ţibacov, Alex Rădulesci jr., Sandu Rădulescu, Diana Ţuculescu, Gheorghe Urdea, Leontin Ţibacov – care sunt membri ai UAP. Artişti care expun la Deva şi care urmează să fie primiţi în filiala Alba a UAP: Narcis Borteş, Loys Gherasim, Radu Roşian, Luminiţa Bretoiu, Andreea Anghel, Horea Bartoc, Cătălin Cioancă, Sebastian Ispas, Victor Petric, Eugen Măcinic. (Afişul expoziţiei, imagine pentru care le mulţumesc organizatorilor expoziţiei că mi-au trimis-o la timp, se află la rubrica de Actualitate – News).

Văzând expoziţia cu ochiul unui ceramist şi cunoscând tradiţia pe care o are Alba Iulia în acest domeniu, privirea mi s-a îndreptat în special către lucrările tridimensionale aparţinând artelor focului. În primul rând, de remarcat sunt lucrările lui Eugen Cioancă, unul din fondatorii UAP Alba. Producţiile artistice cu tema clopotul şi troiţa, două elemente simbolice importante în crestinişmul ortodox, executate cu o mare fineţe tehnică, dar degajând în acelaşi timp un puternic sentiment spiritual, se înscriu în câmpul preocupărilor tradiţionaliste care experimentează lumea religioasă. De la formele ancestrale ale lui Eugen Cioancă intrii în lumea formelor onirice ale lui Cătălin Cioancă, care face parte din generaţia „tinerilor” ceramişti (fiind absolvent al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, secţia ceramică, în anul 1986). Formele portret sau siluetele umane ale acestuia sunt asemănătoare cu cele ale Zeului Toth (om cu cap de ibis), din arta Egiptului Antic. Patina aurie conferă ansamblului, tratat sculptural, o notă de preţiozitate. Leontin Ţibacov este cunoscut publicului devean prin intermediul expoziţiei de anul trecut (cu Sorina Ţibacov). El rămâne în registrul instalaţiilor ceramice în care combină materiale specifice artelor focului cu materiale non-convenţionale (lemn, sfoară), pentru a investiga ideia ciorapului ca obiect cu încărcătură simbolică.

În sculptura trdimensională din bronz Florin Magda propune o compoziţie în formă de spirală sub forma unei plante în ghiveci, care sugerează înălţarea. În acelaşi timp nu îşi ascunde viziunea ironică  în reprezentarea imaginii unui porc cu un măr auriu în gură. Ştefan Lipot abordează un registru a formelor abstact-simbolice, asamblate prin sudare, asemenea compoziţiilor conceptuale ale lui Picasso, care ridicau întrebarea dacă sunt sculptură sau obiect.

În pictură am remarcat compoziţiile lui Nicolae Muntean şi cele ale Vioricăi Boitor, care prin intermediul culorilor de pământ şi a griurilor colorate te atrag pur şi simplu, pentru a le privi şi a te încânta prin calitatea amestecului de culori obţinută. Într-un registru total diferit sunt picturile lui Dan Crecan, care folosind gesturi largi şi o pensulaţie liberă structurează dinamica compoziţiilor lui, ce se înscriu în rândul celor conceptualiste. Geometrizarea formelor şi organizarea petelor cromatice o găsim în compoziţiile lui Nicolae Ispas, inspirat fiind de simbolistica crucii şi a arhetipurilor bizantine.

Pentru a conchide, cu remarca făcută încă de la început că nu pot surprinde prin intermediul cuvintelor ceea ce ne oferă prin imagine şi formă plasticienii din Alba, pot spune că atât panotarea, cât şi lucrările sunt de o înaltă ţinută artistică, expoziţia confirmând multitudinea modalităţilor de exprimare al actului creativ contemporan din aşa zisele „oraşe de provincie”. (Grigore Roibu)

Expoziţia poate fi văzută începând din data de 18.02.2011 la Galeria Municipiului din Hunedoara.

În atelierul profesorului şi ceramistului Titu Toncian

Confesiuni. Confesiuni. Confesiuni.

La câţiva ani după ce am absolvit Universitatea de Arte şi Design Cluj, am realizat un interviu cu profesorul, ceramistul şi artistul plastic Titu Toncian. Publicat în ziarul Monitorul de Cluj (7 decembrie 1999), atunci când presa scrisă nu era însoţită de o dezvoltare, în paralel, a celei online, acest interviu s-a pierdut pe paginile unui ziar, care poate fi cel mult în colecţia de arhivă a unor cititori de atunci. De aceea am hotărât ca acest dialog despre identitatea artistului în societatea contemporană să îl public din nou, pentru a nu fi dat uitării. Titu Toncian este una dintre personalităţile marcante din arta contemporană actuală şi în special a experimentalismului artistic, ca trăsătură caracteristică a Generaţiei ’80, din care face parte, artist şi profesor care este un reper în activitatea mea. Interviul de faţă are unele mici modificări necesare pentru a fi actualizat.

Titu Toncian este născut pe data de 18 martie 1955, la Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud. Absolvent al Institutului de Arte Plastice Ioan Andreescu (specializarea ceramică, 1979), Titu Toncian este profesor universitar doctor şi decan al Facultăţii de Arte Decorative şi Design, din cadrul Universităţii de Arte şi Design Cluj. Membru al UAP (din 1978), membru al Atelierului 35, al Fundaţiei de Ceramică „Ceramart”, al ICCA (Centrul Internaţional de Ceramică de Artă Contemporană, Viena, Austria şi al Senatului UAD Cluj, Titu Toncian are o vastă activitate expoziţională, din care amintim (selectiv): expoziţii personale – Muzeul de Artă Cluj-Napoca (2002, 2006), Galeria QQTec, Hilden, Germania (2004), Muzeul oraşului Bad-Berleburg, Germania (2003), Saalfelden, Austria (2000), Civitavecchia, Italia (1990); concursuri internaţionale – Perugia (Italia), „Tinsel and Paper”, Galeria Action Space, Los Angeles (SUA), „Artişti transilvaneni”, Vevey, Elveţia, a obţinut Premiul de Onoare Erfurt (Germania), Premiul la a III-a ediţie de plastică mică Hiden (Germania) şi Premiul pentru Artele Focului al UAP. Are mai multe lucrări elaborate şi publicate cum ar fi de exemplu: ,,Dialogul cu materialul ceramic”, prezentat la Simpozionul naţional, „Ceramica între tradiţie şi contemporaneitate”, U.A.D. Cluj-Napoca, 1997, „Tehnici, procese, materiale”, 1998, „Alcătuiri”, apărut în revista Grai, Bistriţa, 2003 şi cărţi publicate „Experimentalism şi tradiţie-Postmodernismul în artele vizuale”, Editura Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008 şi „Ceramica artistică-materiale, formă şi imagine”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008.

Titu Toncian: Sunt un experimentalist, un artist care devine cercetător…

Despre identitatea artistică, tehnică şi creaţie

Titu Toncian

Grigore Roibu: Orice limbaj articulat implică o construcţie lăuntrică şi o construcţie a formulării care face posibilă comunicarea. Cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi în acest sens?

Titu Toncian: Sunt autor al unor desene, pictură, mail-art, obiecte ceramice, mă ocup de fotografie şi instalaţii. Nu pot fi încadrat în ceea ce se numeşte clasic o specializare, chiar dacă am absolvit o secţie a Academiei de Artă şi anume Ceramica. Mă consider un artist care abordează experimentalismul în artă. Sunt un experimentalist, un artist care devine cercetător pe măsura realizării operei şi care ia act de articulaţiile formale, acest lucru generând experienţa continuă. Abordez o temă preferată şi o trec prin mai multe soluţii tehnice.

– Care sunt reperele de inspiraţie, punctul de plecare şi tematicile ce urmează a fi transpuse în creaţiile dumneavoastră?

– Un artist îşi găseşte o temă preferată, care îl urmăreşte tot timpul vieţii. Tema rămâne aceiaşi doar reprezentările ei diferă. Tema mea preferată a apărut în lucrarea mea de diplomă şi se repetă în alte forme, cumulând o sumă de date bazată pe experienţa trecerii anilor. Acestă temă este legată de arheologie şi este bazată pe ideea re-descoperirii. În susţinerea lucrării de diplomă aveam un text edificator în acest sens: „O fiinţă sau un lucru are şansa re-descoperirii. Tragismului dispariţiei i-am opus şansa şi bucuria găsirii”. Oraşul Pompei a fost re-descoperit prin îndepărtarea lavei. Aici au apărut clădiri şi fiinţe umane. Tematizările mele legate de figura umană au un parcurs concretizat prin soluţii tehnice diferite cum ar fi: lut cu neon, hârtie cu furnir, hărtie cu o sursă de lumină sau porţelan şi culori de ulei.

– Care ar fi aceste teme?

– Eu prefer titluri metaforă, care să acoprere prin limbaj partea concretă a realizării plastice. Titluri precum „Alcătuiri”, „Memoria locului” sau „Semne”, sunt teme majore care apar ca o perpetuă căutare în creaţia mea. În lucrările mele există un amestec de tehnici. În acest sens este edificatoare expoziţia mea „Civitas Solis, Civitas Artis”, din cetatea Câlnic, judeţul Alba. Tema apare şi în expoziţia din America, unde folosesc hârtie şi cărbune. Mie îmi place să mă numesc „făcător” de obiecte. Nu aleg tehnici spectaculoase din arta contemporană, dar ajung la o formulă de obiect cu o anumită volumetrie.

Arta nu este un hobby

Titu Toncian

– Povestiţi-mi despre cealaltă „identitate” a artistului Titu Toncian, despre calitatea de dascăl la Universitatea de Arte şi Design Cluj?

– La Universitatea de Arte predau ceramica şi, sunt pentru ideea care, deşi pare învechită, exprimă artistul total. Asta înseamnă o viaţă pentru o idee. La un talent înnăscut se adaugă munca şi crezul în artă. Cu acest gând predau la şcoală şi sunt foarte trist când am studenţi care abordează arta ca pe un hobby.

Cum face artistul pentru ca materialul brut, cum este de exemplu lutul sau porţelenul, să devină prin intermediul focului expresia dorinţelor lui? Cum rămâne cu hazardul arderilor?

– Obiectele trcute prin foc devin aşa cum doreşti în urma experienţei. Există un hazard al arderii doar într-o măsură foarte mică. Arderea oferă un spor la forma finală a obiectului. Metaforic spus, arderea este „atingera mâinii lui Dumnezeu” sau „suflul divin”.  Experienţa şi munca didactică oferă controlul asupra elaborării obiectului.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră experienţa cu arta americană?

– În SUA am avut şansa de a expune în două galerii din Los Angeles şi New York. Datorită unor probleme care s-au datorat transportului, am expus doar lucrări pe hârtie. Asta nu înseamnă numai desen, ci şi colaj, prin care am urmărit ca lucrările să primească volum. În Los Angeles am expus la Galeria Action: Space, o galerie de artă alternativă. La New York am expus la Centrul Cultural Român. A fost o primă experienţă în lumea artei americane. Piaţa de artă americană este foarte largă şi diversă. Există un imens număr de galerii şi muzee de artă vizuală. Noi am prezentat o expoziţie de grup în care au participat Mircea Stănescu, Dan Perjovschi şi Vasile Tolan. Prezenţa noastră s-a manifestat ca fiind foarte actuală cu ceea ce se întâmplă în arta americană.

– Ce puteţi spune despre raportul artist-obiect, artist-public, public-discurs? Cum vedeţi specificul acestor raporturi?

– În primul rând trebuie să existe o culturalizare a publicului. El trebuie să fie înconjurat de lucruri de calitate. Asta însemnă filme de calitate, televiziune de calitate şi publicaţii de calitate. Având suportul acesta, chiar şi o artă cu un caracter mai „special” poate fi receptată. Dialogul artist public există în America. Aici artistul îşi explică lucrările, iar publicul participă la împlinirea acestora. Eu sunt pentru o diversificare a ofertei obiectelor de artă. Existenţa unor galerii specializate, chiar pe abordări tematice, îşi găseşte locul între ofertă şi receptare. Valoarea se discerne în timp. America are o piaţă reală de artă. Acum artistul român poate expune în exterior, dar odată întors acasă, unde lucrurile merg tot mai prost din punct de vedere financiar, arta nu îşi găseşte adevăratul loc.
(Interviu realizat de Grigore Roibu)