Moda, artă sau moft?


Moda între util şi frumos

Dumnezeu a creat-o pe Eva dintr-o coastă a lui Adam. Dumnezeu a creat, însă, femeia goală. Eva s-a împodobit cu o cingătoare de frunze, iar prin acest gest a creat cea mai putenică şi, în aelaşi timp, tiranică artă: moda.
Montesqueieu spunea „Societatea femeilor strică moravurile şi formează gustul. Dorinţa de a plăcea, mai mult decât altele, dă naştere podoabelor, iar dorinţa de a plăcea mai mult decât tu însuţi, dă naştere modei”.

Acest articol nu este o incursiune în istoria modei sau o analiză a evoluţiei costumului. Moda este un miraj cultural care aparţine societăţii ca un fenomen cultural, economic, politic şi, de ce nu, sexual. Curentele care ilustrează acest fenomen trebuie lăsate în seama analizei specialiştilor din domeniu. În cadrul Facultăţii de Arte Decorative, pe care am absolvit-o, am fost coleg cu cei din departamentul Textile. Arta modei este o formă importantă de impunere a statutului unei persoane în societate. În aceste condiţii am putut constata că majoritatea colegilor din acest departament visau să urmeze cursurile acestei secţii,  cu toate că, din punct de vedere al libertăţii de creaţie, secţiile Imprimeuri şi Contexturi sunt mult mai puţin restrictive. Precum ceramica, moda este legată de scopul utilitar. Sigur, imaginaţia joacă un rol important în proiectarea unui costum, dar o cerinţă în realizarea acestuia este cea de a răspunde unei necesităţi. Un veşmânt este produs pentru o anumită categorie socială şi este purtat în cadrul unui eveniment. Oricât de creativ ai vrea să fii, o haină răspunde construcţiei anatomice a omului. Atunci, se pune întrebarea de ce moda este atât de seducătoare între arte, dacă  procesul creativ din domeniul acesteia este limitat?

Unii susţin că femeia recurge la aceste artificii pentru a-l seduce pe bărbat, alţii susţin că acesta este obiectul admiraţiei sale permanente, iar alţii, satirizând totul, că ea doreşte să-şi scoată din sărite semenele.

Dacă femeia este frumoasă şi plină de însuşiri, iubirea ei este o formă a dreptăţii. Dacă este urâtă şi are „defecte” este o formă de bunătate. A plăcea bărbaţilor şi a-şi plăcea ei însăşi este scopul oricărei femeii. A presupune că moda este capricioasă este un fals. Moda este determinată de o singură lege – necesitatea. Comparate cu moda toate celelalte arte pot părea gratuite pentru că nu ţin de caracterul indispensabil al utilului. Moda, folosită la valoarea ei maximă, devine o armă. În fiecare zi sunt inventate mijloace noi deoarece surpriza constituie un bun mijloc al luptei. Grăbită să descopere defectele altora, femeia se va strădui să le ascundă pe ale ei. Între artificial care acoperă şi natural care dezvăluie, femeia nu va şovăi să aleagă artificialul. Toate artificiile modei: veşmintele, fardurile şi parfumurile, ţin de un scop unic, cel de a fi imaginea dorinţei.

Să te faci frumoasă este rodul unor observaţii atente şi a unei munci de transfigurare veche de când lumea. Nefertiti petrecea ore întregi pentru a se îmbăia cu ape şi esenţe frumos mirositoare. Alifiile făcute din ierburi, uleiuri de ricin sau palmier, untură, unt şi prafuri metalice aveau rolul de a apăra pielea de razele solare, înţepături de insecte, vânt şi frig. Regina Cleopatra a fost considerată drept una dintre cele mai frumoase femei din lume, cu toate că reprezentările ei de pe monede o înfăţişează cu un nas mare şi coroiat, având un chip comun. Cert este că a reuşit să „cucereasă” doi împăraţi romani, pe Cezar şi Marc Antoniu, apelând la înzestrările ei naturale inteligenţa şi ambiţia, dar şi farmecul ei irezistibil…şi, probabil artificial.

Coafura a exprimat un semn al puterii şi statutului social. Artificiile care ţin de a te înfrumuseţa au impus în cultura europeană un model pudic. Elementele naturale precum sânii, şoldurile sau picioarele nu erau expuse în public decât în spatele unor cosmetizări. Dantele, broderile şi materiale de relief, bijuterii şi accesorii ale costumului au contribuit la acelaşi obiectiv: amplificarea frumuseţii celor care le purtau. Franţa a introdus un fel de fantezie tipică, fără a schimba moda din alte ţări, dar care a creat stilul francez ce va deveni de referinţă mai târziu. Se spune că tendinţele vestimentare sunt indicatori economici foarte buni. Atunci când fustele se scurtează preţurile cresc!

Fusta scurtă a apărut în anul 1966, atunci când britanica Mary Quant a produs pentru prima dată rochii mini şi fuste care au fost stabilite la 6-7 centimetrii deasupra genunchiului. Verificând calităţile ademenitoare ale ciorapilor de mătase, femeia a folosit această armă eficace, fiind tentată să-şi valorifice impactul erotic. În secolul al XXI-lea pantalonii, care erau mai comozi, au devenit foarte la modă pentru femei. Nimeni nu se poate sustrage evoluţiei modei. Chiar cei mai refractari indivizi urmează curentul fără să vrea. Cu toate acestea, în mod normal, aceste eforturi dispar când este restabilit firescul natural: darul nudului feminin. (Grigore Roibu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s