Arta maghiară contemporană


O privire critică asupra scenei artelor din Ungaria

În ArtMargins (un site care promovează dialogul trans-naţional al artei contemporane din Europa Centrală şi de Est), Kékesi Zoltán, istoric în Departamentul Intermedia al Universităţii de Artă din Budapesta, face o analiză asupra scenei artei actuale din Ungaria.  Într-un articol care prezintă problemele şi  politica instituţională din ţara vecină,  istoricul maghiar analizează arta maghiară ca fiind o modalitate de a răspunde condiţiilor sociale din regiune care s-au deplasat spre cultura Vest-ului.  Fermentul artistic specific regional a fost ignorat sau ascuns  ochilor publicului. Arta Blocului Estic se reflectă într-un mod autentic ca fiind un proces  al emancipării din sfera globalizării culturale. Producţia de artă din Europa de Est continuă să fie afectată de continua izolare instuţională a acesteia faţă de arta din Europa de Vest. Studiile artistice, teoretice şi practice ale teoriei artei pot avea un rol-cheie în activitatea galeriilor de artă contemporane şi al spaţiilor de expunere din aceată regiune geografică, instituţii care este necesar să se „racordeze” sistemului european, dar nu trebuie să copieze valorile Occidentului.

Un rol important în acest sens îl joacă Universitatea maghiară de Arte Plastice, singura instituţie de învăţământ superior din Ungaria, unde studenţii pot studia toate domeniile artelor vizuale.

În anul universitar 2009-2010, Universitatea maghiară de Arte Plastice a lansat un program de BA în Teoria Artelor. Obiectivul noului program şi programele ulterioare Master în Teoria Artelor şi Management Artistic oferă o instruire pentru vitorii „operatori” din domeniul artelor, în paralel cu educaţia artistică. În prezent, în lipsa unui program adecvat, organizatorii de pe scena artei contemporane dobândesc doar abilităţi practice şi o serie de cunoştinţele necesare  documentării, arhivării şi expunerii operelor de artă contemporană. Obiectivul BA în Teoria Artelor este de a coordona studii teoretice în ceea ce priveşte practica curatorială, sub forma de actualizare de date, programe educaţionale care sunt la curent cu cele mai noi rezultate ale cercetării teoriei artei.

Műcsarnok, Budapesta

Două dintre cele mai importante instituţii din Ungaria, instituţii de artă contemporană, sunt Műcsarnok (Kunsthalle) şi Ludwig Museum din Budapesta. Acestea au trecut prin schimbări semnificative în ultimii ani, atât în termenii structurilor lor instituţionale, cât şi cel al politicilor expoziţionale. Műcsarnok a fost fondat în anul 1877 şi deschis publicului în 1896, folosind spaţiul de expoziţie inspirat după modelul german Kunsthallen. Din anul 2007, după o perioadă în care instituţia a fost finanţată de stat, aceasta a devenit o societate non-profit, cu răspundere limitată, având două spaţii expoziţionale exterioare; Muzeul Ernst şi Galeria Dorottya (unde din 2006 este director Petrányi Zsolt).

palatul artelor

Muzeul Ludwig, înfiinţat în anul 1996 (dar iniţiat în 1989, înainte de schimbările politice din Europa de Est), este un muzeu finanţat de stat. Sediul instituţiei s-a mutat în anul 2005 din castelul istoric din Budapesta într-un centru cultural nou construit (Palatul Artelor). Muzeul Ludwig deţine cea mai importantă colecţie de artă contemporană din Ungaria. Începând din anul 2008, sub conducerea lui Bencsik Barnabás, instituţia a devenit  reflexivă faţă de problemele discursului vizual, cel a expoziţiilor temporarare şi strategiilor manageriale cu artă contemporană.

Cea mai mare colecţie publică ce surprinde principalele momente ale istoriei artei maghiare se află la Galeria Naţională Maghiară (fondată în 1957), care dedică o secţiune a expoziţiei sale permanente artei maghiare de după anii 1960. Aici se organizează ocazional expoziţii de artă contemporană, cum ar fi de exemplu: The New Refutation of Time: Lucrări din colecţia Irokéz, 1988-2008 (2008, curator Százados László).

Fundatia Vasarely

Muzeul Vasarely, fondat în anul 1987 se bazează pe o colecţie de lucrări aparţinând lui Victor Vasarely, dar organizează şi expoziţii temporare de artă modernă şi contemporană, expoziţii ce se axează pe curente artistice ale secolului al XX-lea şi evoluţia stilului geometric şi conceptual în arta contemporană.Recent, peisajul instituţional de artă din Ungaria a devenit mai pluralist şi multi-centrat. Pe lângă Institutul de Artă Contemporana (ICA), din Dunaújváros, alte două centre importante de artă contemporană de la mijlocul anilor 1990 au contribuit la consolidarea poziţiei instituţiilor non-profit din Budapesta. Acestea sunt: Centrul de Artă Modernă şi Contemporană din Debrecen, înfiinţat în anul 2006 şi Paksi Képtár, fondat în anul 1991. Acesta din urmă a fost recent mutat într-o clădire nouă, nominalizată pentru Premiul Mies van der Rohe, în anul 2009. Expoziţiile de la ICA (Dunaújváros) se adresează populaţiei din mediul urban, ridicând prin intermediul mesajului vizual întrebări cu privire la importanţa artelor în societate, responsabilitatea lor socială şi cea a politicilor instituţionale.

În ciuda crizei financiare, două galerii au apărut recent pe scena de artă din Budapesta. Galeria Knoll (cu sediul în Viena şi din 1989 în Budapesta), este una dintre galeriile de dată recentă ale spaţiului cultural maghiar, care prin politica ei expoziţională pune un puternic accent pe arta din Europa Centrală şi de Est. În anul 1998 a urmat deschiderea unui nou spaţiu expoziţional – Deák Erika Galeria – care s-a axat pe domeniul picturii şi promovarea artiştilor din Ungaria. În 2003, galeria ACB a prezentat în cadrul vernisajului inaugural sculpturi şi instalaţii ale tinerilor maghiari ce se exprimă prin intermediul artei conceptuale. În anul 2006, a urmat deschiderea unui nou val de galerii, cum ar fi de exemplu: Inda Gallery şi Kisterem şi, apoi în anul 2007, Videospace, o galerie dedicată artei video.

Expoziţia Conquering Gravity prezintă publicului maghiar structurile spectaculare şi inspirate ale artistului belgian Panamarenko

Expoziţia Conquering Gravity prezintă publicului maghiar structurile spectaculare şi inspirate ale artistului belgian Panamarenko

Cu toate aceste „evoluţii” recente, există în continuare lacune semnificative în domenii cruciale, cum ar fi o infrastructură, publicarea unor materiale a căror apariţie să fie constantă, un fundal financiar stabil pentru artişti şi instituţii, precum şi capacitatea de o mai bună documentare prin cataloage individuale actualizate care să prezinte opera artiştilor contemporani. Aceste deficienţe împiedică în mod considerabil orice încercare de a realiza interpretări adecvate asupra artei maghiare contemporane, spune Kékesi Zoltán.

Reţeaua internaţională de artă contemporană din Ungaria s-a intensificat în ultimii ani, în cea mai mare parte ca urmare a două proiecte majore, Tranzit şi ACAX (Agency for Contemporary Art Exchange). În anul 2006, tranzit.hu a organizat expoziţii, proiecţii, prelegeri şi discuţii, toate fiind parte a ceea ce este denumit în continuare „Şcoala Liberă de Teoria Artelor şi practicii acesteia.” ACAX a fost înfiinţată în 2006, iar din 2008 a funcţionat în cadrul cadrului instituţional al Muzeului Ludwig. Aici se organizeaza programe de rezidenţă pentru artişti, programe pentru curatori şi conferinţe, toate cu scopul de a spori integrarea internaţională a scenei artei maghiare.

Publicaţiile de artă contemporană, cum ar fi de exemplu Új Művészet (Arta Azi, 1990) şi Balkon (1993), funcţionează fără o logică a apariţiei, numerele acestor reviste fiind ocazionale.  Totuşi,  ele marchează o dezvoltare importantă în domeniul criticii de artă din ultimii ani, un moment de referinţă fiind cel al revistei Balkon, atunci când a ieşit pe piaţa publicistică de specialitate cu o serie de articole teoretice şi traduceri privind problemele ce apar în studiul artelor vizuale. Balkon are un serviciu dezvoltat recent numit Ballon, care oferă informaţii online, documentaţie despre expoziţii, evenimente şi lucrări individuale din lumea artistică. Un domeniu de aplicare mai specializat este publicaţia Műértő (The Hungarian Connoisseur – Cunoscător Maghiar), o revistă de artă şi comerţ înfiinţată în anul 1998. Tranzit.blog.hu este o iniţiativă importantă a proiectului Tranzit care lucrează în prezent cu o echipă reînnoită şi publică reflecţii critice asupra fenomenelor legate de arta contemporană şi cultura vizuală. Din 1999, ikon.hu a oferit o galerie online şi un ghid important pentru scena de arta maghiară (fondat şi condus de artistul Koronczi Endre). În 2009, ikon.hu a publicat o serie de interviuri numite m.Ikon, care conţin păreri ale unor artişti şi documentaţiile lor din munca experimentală, în principal, a lucrărilor video.

În 1999, un manual cuprinzător despre arta modernă maghiară a fost publicat de către Gábor Andrási, Gábor Pataki, Szücs György şi Zwickl András – Istoria artei maghiare în secolul al XX-lea (publicat şi în limba engleză), cu un capitol informativ pe tema artei contemporane în anii ’90. Tatai Erzsébet surprinde tendinţele Artelor noi, în anul 2005 şi, tot în acelaşi an, Sturcz János investighează modalităţi de utilizare şi prezentare a corpului în funcţie de problemele de identitate (atât în limba maghiară cât şi engleză) sub titlul Distrugerea Ego-ului eroic: Corpul artistului ca metaforă în arta maghiară de la jumătatea anilor ’80 până în prezent.

În luna ianuarie 2010, Muzeul Ludwig din Budapesta a deschis expoziţia Frontul de Est: Arta video din Europa Centrală şi de Est 1989-2009 (curator Kálmán Rita şi Stepanović Tijana). În luna iunie a aceluiaşi an, Műcsarnok a propus publicului Over the Counter: fenomenele Economiei post-socialiste în Arta Contemporană (curatori Eszter Lázár şi Petrányi Zsolt). Ambele expoziţii s-au aflat în două spaţii expoziţionale prestigioase pentru arta contemporană din Budapesta, bucurându-se de atenţia criticii de specialitate. Aceste expoziţii s-au concentrat asupra potenţialului critic din arta contemporană într-o regiune mai larg definită, în care nu toate procesele sociale urmează un model Occidental. Într-o eră a naţionalismului în creştere şi ura împotriva rromilor, atât în Ungaria cât şi în Europa Centrală, momente ajunse la o tensiune maximă ce au culminat cu o serie de crime rasiste în anii 2008 şi 2009, expoziţia artistei de etnie rromă Mara Oláh (n.1945) vine în faţa publicului cu un mesaj ce ridică problema responsabilităţii sociale a artelor şi posibilitatea afirmării minorităţilor. Într-un domeniu public în care identităţile minoritare sunt lipsite de orice poziţii, acestea se pot situa într-un stadiu de umilire socială, fără a avea capacitata de a se transforma într-un subiect ce vorbeşte şi transmite idei. O serie de noi expoziţii, care au urmat celei făcute de  Mara Oláh, au sporit şansele afirmării publice a rromilor ce doresc să-şi promoveze identitatea în artă şi cultură. Cele mai importante evenimente demne de semnalat în acest sens sunt Hidden Holocaust (Műcsarnok, 2004), expoziţie care a arătat la ce duce intoleranţa şi la ce a dus ultranaţionalismul nazist şi Pavilionul rromilor din cadrul Bienalei de la Veneţia. (Grigore Roibu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s