Arta şi istoria


În toate epocile şi culturile există dorinţa omului de a se exprima prin artă. Artiştii s-au organizat şi au stabilit reguli, instituţii publice şi muzee pentru păstrarea operelor lor de artă. Fără imaginile artei legăturile dintre oraşe, regiuni şi ţări ar fi fost anoste. Arta a făcut vizibilă tradiţia unei civilizaţii devenind un model pentru diverse societăţi. Tot ea a făcut legătura dintre putere şi societate. Arta vizuală este o modalitate de comunicare ce se foloseşte de imagine. Valoarea produsă de artă este una estetică, însă ea a jucat un rol important de-a lungul istoriei şi datorită faptului că a avut puterea de a da o formă vizibilă autorităţii statului. Critica modernă de artă refuză să vadă în aceasta rezultatul inspiraţiei şi energiei creatoare. În prezent arta este văzută ca un produs cultural ce aparţine unei naţii, dar este guvernată de legi universal valabile. O dată cu era industrială şi dezvoltarea tehnologiilor arta s-a rupt de sistemul de producţie. Condiţia artistului a devenit una de izolare şi marginalizare. O serie de artişti au început să reafirme importanţa lumii reale. Compoziţiile lui Rauschenberg (făcute din obiecte găsite) Oldenburg (cu gigantul hamburger) sau Jeff Koons (care reproducea la scară largă obiecte banale) au conferit cotidianului o nouă dimensiune, valorificând elementele şocante prin amplasarea a ceva nepotrivit într-un spaţiu oarecare. Alături de Rauschenberg, Warhol sau Johns, Marcel Duchamp va susţine prelucrarea bunurilor de consum, remodelând raportul dintre realitate şi imaginea artistică, ca o percepţie ironică a realului. Căutarea arhetipalului şi originarului fără chip a încetat. Poate că oamenii au obosit sau s-au săturat de esoterisme confecţionate. Acest efort de multiplicare raţionalistă a transformat omul contemporan într-o vietate isterică şi obosită. Imaginea video prelungeşte agonia cuvântului care trăieşte digital metamorfozele de pe palierul raţionalităţii. Cuvântul şi imaginea nu se validează prin simpla lectură analitică a lumii. Ele instaurează un univers subdiacent de valori. A descrie şi a desena însemnă a propune simultan ierarhii. Nimic nu poate fi prezentat de către om, ci, aşa cum spune Gilbert Durand, totul urmeză să fie re-prezentat. Din clipa în care omul s-a întâlnit cu conştiinţa propriei istorii a devenit preocupat de ideea de sens. Opera se dezvăluie singură, este acceptată sau respinsă şi, odată împlinită obiectual, devine o prezenţă care transmite inevitabil un mesaj. Sentimentul de a vedea că progresul înseamnă distrugere şi dominaţie pare oarecum ironic. Cu atât mai mare este ironia când această viziune aparţine unui tânăr de 17 ani, care face o incursiune în istorie prin intermediul muzicii, imaginii şi animaţiei  Această scurtă istorie a fost făcută de Jamie Bell, pentru un curs de animaţie, pe un caiet de notiţe (flipbook), folosind 2100 de coli, fiind desenată cu ajutorul pixurilor colorate, timp de trei săptămâni.

Un comentariu la “Arta şi istoria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s